Normativ NP 093/2003

NORMATIV DE PROIECTARE A ELEMENTELOR COMPUSE DIN BETOANE DE VÂRSTE DIFERITE ŞI A CONECTORILOR PENTRU LUCRĂRI DE CĂMĂŞUIELI ŞI SUPRABETONĂRI INDICATIV NP 093-03 177

CUPRINS

1. Generalităţi 179

2. Principii de baza 180

4. Calculul la forţa tăietoare (în secțiune înclinată) .. 186

5. Calculul la lunecare. 187 Bibliografie ... maneaua 205 ANEXE

Anexa I. — Exemple de calcul

Anexa 2. — Simboluri utilizate în normativ şi echivalentele din STAS 10107/0-1990 178

1. GENERALITĂȚI 1.1. Prezentul normativ stabileşte prevederi de calcul alcătuire specifice elementelor din beton armat cu secțiunea realizată în etape diferite (prin cămăşuire sau suprabetonare). 1.2. Domeniul de aplicare cuprinde, în special. elemente încovoiate (grinzi şi placi) şi elemente comprimate excentric (stâlpi) pentru construcții din beton obişnuit. 1.3. Prezentul normativ are la bază principiile şi metodele de calcul din STAS 10102-75 (Construcţii din beton, beton armat şi beton precomprimat. Prevederi fundamentale pentru calculul şi alcătuirea elementelor) şi STAS 10107/0-90 (Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat). Pentru calculul şi proiectarea elementelor cu secțiune compusă se pot aplica prevederile generale referitoare la elementele monostrat din beton armat sau beton precomprimat, cu modificările sau verificarile suplimentare precizate în prezentele instrucţiuni, care tin seama de particularitatile lor de alcătuire şi comportare. 179

în cadrul secțiunii active şi luarea în calcul a continuizărilor realizate pe reazeme. Pentru verificări se au în vedere încărcările totale (perma- nente şi temporare). 1.4. În normativul de fata se utilizează, in general, notatiile din EUROCODE EC2 (Calculul şi alcătuirea structurilor din beton), pre-. luate în codul românesc de proiectare CR2 (Cod de proiectare pentru structuri din beton). 2.2.3. În cazul elementelor prefabricate cu înălțime mare comparativ cu cea a suprabetonării şi la care realizarea continuității nu condiționează stabilitatea structurii de rezistență (de exemplu, cazul elementelor plane de planşeu cu suprabetonare de grosime mică), se admite ca verificarea în a doua fază să se facă numai la încărcările aplicate după întărirea suprabetonarii

2. PRINCIPII DE BAZĂ 2.1. Secţiunea compusă din betoane turnate în etape diferite poate apare în doua situaţii: 2.2.4. Se recomanda ca secţiunea compusă să se alcătuiască in

a) la suprabetonarea unui element prefabricat, ca o etapă tehno- asa fel încât dimensionarea armaturilor de rezistenţă să se facă pe baza ică pândită tare din faza de proiectare: calculului în faza a doua, când construcția este terminată. Dacă nu se logică gândită ca al p : poate respecta această condiţie, se recomandă utilizarea unor sprijiniri

b) la o intervenţie ulterioară, ca urmare a unor avarii sau din | provizorii, care se menţin până la întărirea suprabetonarii. cauza necesităţii de a majora capacitatea portantă sau rigidi- tatea elementului de constructie (cazul consolidarilor prin i 2.3. În cazurile în care rezultă a fi necesar (de exemplu prefabri- cămăşuire sau suprabetonare). cate cu înălţimea redusă în comparaţie cu grosimea suprabetonarii), în prima fază se efectuează şi verificarea la starea limită de deformatie a 2.2. Elementele cu secţiune compusă, încovoiate, se calculează $ elementului prefabricat. şi se verifică la starea limită de rezistenţă, pentru fiecare fază tehno- logică, la cele mai defavorabile solicitări. 2.4. În cazul cămăşuirii elementelor structurale verticale (stâlpi, pereți structurali), înainte de intervenţie se va analiza, în funcţie de 2.2.1. În cazul elementelor prefabricate suprabetonate, în prima | Starea lor tehnică, eventuala necesitate de sprijinire provizorie a fază, când elementul prefabricat este montat iar suprabetonarea structurii. neîntărită, calculul se face fără a ţine cont de aportul acesteia din | i i i punctul de vedere al secţiunii active şi al schemei statice (de exemplu, „2.5.0 secţiune compusă poate fi considerată ca atare la preluarea continuizare pe reazeme cu armatură înglobată în suprabetonare). solicitărilor ce-i revin în exploatare dacă este asigurată conlucrarea între Verificările se fac la încărcările din faza respectivă (greutate element părțile sale componente, prevenind prin măsuri adecvate apariția lune- prefabricat, greutate suprabetonare şi încărcări rezultate din procesul J cării la interfaţă (suprafaţa de contact între betoanele turnate in etape de execuţie: circulaţie, descărcarea betonului proaspăt etc.). diferite). 2.6. Pentru buna comportare la stările limită ale exploatării 2.2.2. În a doua fază, după întărirea suprabetonarii, se tine cont normale este esenţială aderenţa la interfață. La starea limită de în calcul de aportul acesteia prin considerarea grosimii suprabetonării 180 181

rezistenţă, în situaţia eforturilor de lunecare reduse (cazul plăcilor sau .. uM date indicaţii clare privind măsurile i peri Pentru asigurarea al cămăşuielilor) simpla aderenta poate fi suficientă pentru preluarea a interfaţă a rezistenţei pe care s-a contat în calcul (inclusiv modul de lunecărilor, iar în cazul eforturilor de lunecare mari (grinzi), aderenţa păstrare a betonului în perioada de întărire), în baza prevederilor din contribuie la preluarea lunecării. Din aceste motive este important să cap. 7. se realizeze o cât mai bună aderenta între betoanele turnate în etape | diferite. 2.8.3. Pentru a nu influenţa negativ aderenţa, interfaţa trebuie să fie curată, fără sedimente (lapte de ciment, nisip, praf, ulei, gheață 2.7. Aderenta între betoane de vârste diferite nu poate depăşi | ¢tc.). Prin proiect trebuie să se indice măsurile ce trebuie luate pentru rezistența la întindere a niciunui dintre betoanele aflate în contact. 4 asigura curăţenia interfeţei. 2.8. Aderenta este puternic influențată de următorii factori: 2.9. Dacă la interfața de contact acţionează o forță de întindere — rugozitatea suprafeţei de contact: normală, între cele două betoane se prevăd conectori metalici — rezistența betoanelor în zona de contact: suplimentari, special destinati şi dimensionati pentru preluarea acestei — măsura în care suprafaţa de contact este curată. forte. 2.10. Grosimea minima a suprabetonarii va fi de 50 mm, in caz ca sunt necesari conectori, si de 40 mm in rest. In cazuri deosebite (de exemplu monolitizarea intre grinzisoare si corpurile de umplutură) se poate conta pe secţiunea compusă, dacă betonul de monolitizare între cele două elemente prefabricate are grosimea de cel puţin 20 mm, dar cu cel putin 25% mai mult decât dimensiunea maximă a agregatului utilizat la betonul din monolitizare. În cazul elementelor proiectate de la început cu secțiunea compusă, se vor respecta, pentru ancorarea conectorilor, prevederile STAS 10107/0-90 pet. 6.2. Acolo unde conectorii nu se pot prevedea de la început (de exemplu, la cămășuieli sau suprabetonari în vederea consolidării sau refacerii capacităţii portante a elementelor structurale), conectorii vor Prin proiect trebuie să se indice tipul de suprafaţă ce trebuie fi ancorati în conformitate cu precizările de la cap. 7, fie de barele de realizat la execuţie, în baza indicatiilor de la cap. 5. armătură existente, fie în betonul existent. La grosimi ale suprabetonării sub 80 mm trebuie să se dea 2.8.2. Rezistenţa în zona de contact, esenţială pentru asigurarea | atenţie deosebită asigurării ancorării corespunzătoare, prin prevederea aderentei, este în general inferioară rezistenței betoanelor aflate în | de conectori cu buclă şi bare longitudinale introduse în buclă (fig. 1.) contact (datorită existenţei peliculei de lapte de ciment, compactării sau luarea altor măsuri adecvate. insuficiente la suprafața betonului prefabricat etc.). Prin proiect vor 2.8.1. Rugozitatea suprafeţei de contact contribuie la creşterea aderentei prin: — majorarea suprafeţei de contact între cele două betoane; — reducerea influenţei factorilor naturali negativi (praf, apă, lapte de ciment etc.) care se concentrează la baza asperitatilor; crescând rugozitatea, scade sensibilitatea la calitatea manoperei de curățire şi pregătire a suprafeței; — creşterea secțiunii de forfecare; — după apariţia lunecării, în cazul împiedicării separării (îndepărtării) suprafețelor prin măsuri adecvate (conectori), rugozitatea permite preluarea forţei de lunecare printr-un meca- nism echivalent cu frecarea. 182

etrieri totalul barelor Y |indoite necesare nx Fig. la. — Dispunerea armăturii într-o cămăşuială de beton armat 2.11. Acolo unde este necesar din calcul, se va prevedea sprijinirea suplimentară a elementului prefabricat; sprijinirile vor fi îndepărtate numai după ce în betonul monolit s-a atins cel puţin 50% din rezistența corespunzătoare clasei prevăzute prin proiect, pentru a nu apare fisuri sau deformatii excesive. 184 2.12. La calculul pentru stările limită ale exploatării normale se va tine cont de efectul eventualelor sprijiniri provizorii asupra stării de fisurare şi deformatie. Calculul la starea limită de rezistenţă se va efectua fără a se tine cont de faptul că elementul a fost eventual sprijinit. 2.13. În calculul la starea limită de rezistență se poate neglija efectul contractiei diferenţiate a betoanelor de vârste diferite. 2.14. În calculul la stările limită ale exploatării normale efectul contractiei poate fi important şi se recomandă ca în cazuri deosebite să fie luat în considerare.

3. CALCULUL LA ACŢIUNEA „MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR 3.1. Calculul la starea limită de rezistență în secțiuni normale se face simplificat, ca pentru o secţiune omogenă din beton armat, cu preluarea eforturilor de compresiune de către betonul şi eventualele armături din zona comprimată (luând în considerare calităţile fiecărui tip de beton sub forma £4,f,,) şi preluarea eforturilor de întindere de către armăturile din zona întinsă. 3.2. La evaluarea capacităţii portante a grinzilor de planşeu cu secțiunea de tipul prezentat în fig. 2. lăţimea activă de placă se va considera în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 — Anexa A, unde Hi, reprezintă grosimea totală a plăcii, compusă din placa chesonului şi suprabetonare.

Fig. 2. 3.3. În cazul sectiunilor compuse cu alcătuirea prezentată în fig. 3, lățimea activă a plăcii se evaluează luând în considerare cel mult 34, de fiecare parte a grinzii, h, fiind grosimea elementului prefabricat de planşeu. Fig. 3. 3.4. Verificarea la moment încovoietor în secțiuni înclinate se face în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90, cu condiţia asigurării preluării lunecării la interfaţa de contact dintre betoanele de vârste diferite, conform indicatiilor din cap. 5 şi 7.

4. CALCULUL LA FORȚA TAIETOARE (ÎN SECȚIUNE ÎNCLINATĂ) 4.1. În calcul se consideră că forța tăietoare este preluată de întreaga secţiune compusă. 186 4.2. Calculul la starea limită de rezistenţă în secţiuni înclinate (care trec şi prin interfaţa de contact) pentru preluarea forței taietoare se face ca pentru o secțiune omogenă din beton armat, în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90. afectând capacitatea portantă rezultată (luând în considerare caracteristicile betoanelor din zona comprimată) cu un coeficient de reducere egal cu 0,9.

5. CALCULUL LA LUNECARE 5.1. Principiul de proiectare ce stă la baza calculului la lunecare constă în asigurarea acțiunii compuse prin verificarea eforturilor la Starea limită de rezistenţă — utilizând metode de calcul simplificate — recunoscând în acelaşi timp influența mare pe care o poate avea asupra lucrului secţiunii compuse tipul şi modul de pregătire a supra- feței. precum şi faptul că acestea pot varia foarte mult în execuţie. 5.2. Tipurile de suprafaţă la interfaţa dintre betoane turnate în etape diferite, care pot fi întâlnite în practică, în ordinea crescândă a rugozitatii lor, sunt:

a) suprafaţa driscuită, astfel încât particulele fine au fost aduse la suprafaţă. însă au rămas mici ondulatii şi neregularități:

b) suprafaţa obţinută prin glisarea grinzii sau plăcii vibrante pe ghidaje:

c) suprafața unui element prefabricat obținut printr-o tehnică de extrudare (presare-vibrare);

d) suprafața striata prin perierea betonului neintarit, dupa începerea prizei;

e) suprafața cu rugozitate pronunțată, obținută prin mijloace mecanice (striere cu un „.pieptene” metalic sau imprimare cu ajutorul unei profilaturi speciale, din metal); suprafaţa aşa cum rezultă din vibrare în condiţiile unui raport a/c redus, fără netezire, cu o rugozitate pronunţată datorată agregatelor mari. ieşite în relief, fiind însă bine fixate în matrix;

ET

g) suprafaţa obţinută prin spălarea betonului încă neîntărit, expunând agregatul mare, fără însă a-l deranja;

h) suprafața cu rugozitate pronunţată, obţinută prin mijloace mecanice după întărirea betonului (sablare, buciardare);

i) suprafaţa prevăzută cu praguri sau dinți. Tipul a) face parte din categoria suprafeţelor netede. Celelalte tipuri au toate o anumita rugozitate. rezultată din turnare sau realizată intenționat. , Tipul e) este cel putin tot atât de eficace ca şi tipul g). La tipul

f) suprafaţa are o rugozitate pronunţată, însă pot apare probleme din cauza compactării insuficiente a betonului în apropierea suprafeţei. Nu există delimitări clare între diferitele tipuri de suprafețe, iar ceea ce se realizează efectiv depinde mult de calitatea manoperei. Suprafeţele care nu sunt obținute prin prelucrare ulterioară pot fi afectate de tehnologia de turnare si de utilizarea superplastifiantilor sau de calitatea materialelor utilizate pentru decofrare. 5.3. Din punctul de vedere al proiectării elementelor compuse, suprafeţele de beton se împart în următoarele două categorii, cu condi- tia ca la execuţia lor să se respecte prevederile de la cap. 7. 5.3.1. Categoria 1. Suprafeţele obținute în mod obişnuit la. execuţia elementelor prefabricate, fără măsuri speciale de creştere a rugozitatii, incluzând tipurile de la a) la d), amplitudinea neregulari- tatilor (asperitatilor) fiind de până la 1-2 mm. 5.3.2. Categoria 2. Suprafeţele cu rugozitate creată intenţionat, fie la execuţia elementului prefabricat, fie prin intervenţie asupra. betonului întărit, cu neregularități mai mari, de peste 2 mm, incluzând tipurile de la e) la i). Ă Indiferent de categoria suprafeţei, se contează pe aderenţa între betoanele turnate în etape diferite, iar rezistenţa la lunecare la interfaţă se evaluează cu relaţiile de la pct. 5.6.3. 188 5.3.3. Dacă din diferite motive, la pregătirea suprafeţei înainte de turnarea betonului monolit (faza determinantă) nu s-au putut respecta prevederile de la pct. 7 (de exemplu suprafaţa este pătată cu decofrol sau există exces de parte fină etc.), există următoarele două soluţii: — Indiferent dacă suprafaţa este netedă sau rugoasă (categoria | sau 2) nu se contează pe aderență. Se vor prevedea obligatoriu conectori metalici, calculati conform pet. 5.6.3.1 si dispusi conform precizarilor de la pet. 7.9. — Se va prevedea o prelucrare ulterioară pentru crearea rugo- zitatii cu ajutorul unui echipament special, fără a deranja agregatele, obținându-se o suprafaţă de tip h. În execuţie va trebui să se verifice dacă suprafaţa rezultată îndeplineşte criteriile de rugozitate pentru a putea fi inclusă în categoria

2. In caz contrar, se consideră că face parte din categoria | si se vor lua măsuri în consecință. 5.4. Intensitatea solicitării se ia în considerare după cum urmează: Lunecare de intensitate redusă. Este în general cazul plăcilor (planşeelor realizate din elemente prefabricate de suprafață, supra- betonate). Interfața de contact între betoanele de vârste diferite este mare, iar eforturile de lunecare sunt reduse (până la 0,5R,). În cazul în care acestea, calculate cu prevederile de la pct. 5.6.2.. sunt inferioare valorii capabile determinate cu relaţia (5.3.) şi dacă nu trebuie să se aibă in vedere efectul contractiei diferenţiate şi/sau acţiuni speciale dinamice sau seismice, nu sunt necesari conectori. Dacă eforturile calculate depășesc valorile capabile, sunt necesari conectori metalici care vor fi proiectati şi detaliati în conformitate cu prevederile de la pct. 5.6.3. Lunecare de intensitate mare. Este, in general, cazul elemen- telor liniare de tip grindă, realizate în două etape (grinzi prefabricate cu suprabetonare sau cu placă monolită). Efortul de lunecare se calculează conform prevederilor pct. 5.6.2. Dacă este inferior valorii 189

capabile calculată cu relaţia (5.3.), se va prevedea armătură trans- versală (conectori metalici) corespunzător procentului minim de armare prevăzut la pet. 5.6.3.1. Dacă efortul de lunecare calculat depăşeşte rezistența de calcul la lunecare, armătura transversală de conectare va fi determinată prin calcul cu relaţia (5.2.). 5.5. Pentru calculul la lunecare se au în vedere următoarele principii generale: — Calculul general al elementului compus se conduce în baza prevederilor STAS 10107/0-90, dând atenţia cuvenită necesităţii rezemărilor intermediare provizorii; acestea pot influenţa starea de eforturi la interfaţă sub încărcările corespun- zătoare exploatării normale (fisurare. deformatii), chiar dacă în starea limită de rezistenţă efectul lor este nesemnificativ. — Efortul de lunecare la interfaţă se calculează cu valorile de calcul ale încărcărilor. utilizând metodele generale pentru proiectarea sectiunilor din beton armat, cu precizările din cap. 5.6. Deşi este necesară asigurarea lucrului ca atare al secţiunii compuse si sub încărcările de exploatare (la stările limită ale exploatării normale), metodele date pentru calculul la starea limită de rezistență. împreună cu rezistența la lunecare aleasă, vor asigura implicit acest lucru. — În funcţie de alcătuire, elementul va fi în situaţia de lunecare de intensitate mare sau redusă (pet. 4.3.). iar proiec- tantul trebuie să decidă asupra tipului de suprafaţă pentru betonul de la interfaţă. Această decizie depinde de mai mulți factori, incluzând economicitatea, tehnologia de execuţie dispo- nibilă, dacă armătura este de dorit sau nu, nivelul posibil al controlului şi verificărilor tehnologice. — Calculul se face în conformitate cu prevederile de la pet. 5.6., utilizând rezistentele de calcul la lunecare determinate cu relaţiile 5.2. sau 5.3.. după caz. — Calculul presupune că în cazul intensității reduse a lunecării nu apar fisuri la interfaţă. Dacă datorită mărimii 190 eforturilor, calculate la starea limită de rezistență, pot apare fisuri, prevederea de conectori este obligatorie. 5.6. Calculul eforturilor la interfață Na 5.6.1. Lunecarea la interfață se verifică numai pentru starea limită de rezistență. Metoda de calcul utilizată, bazată pe date experi- mentale, asigură buna comportare şi la stările limită ale exploatării normale. 5.6.2. Valoarea de calcul a efortului de lunecare la interfață 7,, se calculează cu formula (5.1.): Gj unde: Vs; — forța tăietoare cu valoarea de calcul în secțiunea considerată: b, — lăţimea secţiunii la interfaţa de contact; z — braţul de pârghie al eforturilor interioare, care se poate considera z = 0,85 unde d — înălţimea utilă a secţiunii (în notația veche ho), se referă la întreaga secţiune compusă. Uti zarea acestei formule conduce, în unele cazuri, la valori prea acoperitoare. pentru efortul de lunecare, în special în cazul în care interfaţa se află în limitele zonei comprimate la starea limită de rezistenţă. In aceste situații se poate utiliza formula următoare (care eva- luează efortul de lunecare asociat capacităţii de rezistenţă a secţiunii): A, far Asi hua May Se Sa bl, bh; (5.1.a) unde: Ay, — aria armăturii întinse; A, — aria betonului comprimat; 191

fiu — valoarea de calcul a rezistentei betonului; fiu — rezistenţa de calcul a armăturilor întinse; i 1, — distanţa dintre punctul de moment maxim şi cel de moment nul sau minim; pentru calculul lunecării în câmp / = + din fig. 4 de mai jos, iar pentru calculul lunecării pe reazem le Fig. 4. — Evaluarea distantei de calcul /, 5.6.3. Rezistenţa de calcul la lunecare 5.6.3.1. Pentru cazul lunecării de intensitate mare, când se prevăd obligatoriu conectori. rezistența de calcul la lunecare (efortul capabil) poate fi evaluată cu formula (5.2.): Tat =BiPwS wa +PaR unde: — Bu şi Ba sunt coeficienţii dati în tabelul 1; As, bes — As — aria secţiunii armăturilor de conectare dintr-o secţiune transversală; —b, — lățimea secţiunii de beton în dreptul interfeței: —s — distanţa între conectori în lungul elementului: | — fim. rezistenţa de calcul a armăturii transversale (din conectori); — coeficient de armare transversală (pentru conectori); —Pw = —R, — rezistenţa de calcul la întindere a betonului mai slab. Coeficientul minim de armare transversala admis este: Pvnm 200015. Tabelul 1. Coeficientii fi şi B> utilizaţi în formulele 5.2. şi 5.3. Categoria suprafeţei 0.6 0,2 0,4 Coeficientul Bi Bz 5.6.3.2. Pentru cazul lunecării de intensitate redusă, când nu este necesară prevederea conectorilor, rezistența de calcul la lunecare la interfaţă poate fi evaluată în mod obişnuit cu formula (5.3.): Tu =B,R, (5:3.) Pentru verificări la oboseală, valorile efortului capabil obținute cu relația (5.3.) se reduc cu 50 %. 5.6.4. În cazul in care lunecarea de calcul depăşeşte limitarea din relaţia (5.2.) se consideră că lunecarea va fi preluată prin frecare, iar aria armăturilor transversale de conectare se determină în consecinţă, conform prevederilor pet. 3.4.2. din STAS 10107/0-90. 5.7. Armăturile rezultate din calculul la forța tăietoare (în secţiuni înclinate) şi care intersectează interfaţa de contact, pot fi luate în considerare si la preluarea lunecarii. În cazul armăturilor înclinate, se tine seama de unghiul de înclinare al acestora prin factorul de proiecţie sin a.

5.8. Armăturile transversale de conectare trebuie să fie bine ancorate de ambele parti ale interfeţei, în conformitate cu prevederile de ancorare pentru armături solicitate la întindere. În cazul cămăşuie- lilor sau al suprabetonărilor necesare la consolidarea unor elemente existente din beton armat, conectorii trebuie ancorati fie utilizând armătura de rezistenţă (prin sudare sau petrecere), fie direct în beton, prin intermediul mijloacelor de fixare chimice (răşini) sau mecanice (de tip con-expand).

6. COMPORTAREA ÎN EXPLOATARE (DEFORMATII, FISURARE) 6.1. Elementele compuse trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de exploatare normală din punctul de vedere al deformatiilor şi fisurilor ca şi elementele monostrat. 6.2. La calculul modulului de rigiditate se va tine seama de caracteristicile betonului din zona comprimată. Dacă în zona comprimată există betoane de calităţi diferite, caracteristica secţiunii compuse se obține prin omogenizarea acesteia (determinând lățimi b echivalente, proporționale cu raportul modulilor de elasticitate). Simplificat şi acoperitor se pot lua în calcul caracteristicile betonului mai slab. 6.3. Modulul de rigiditate la încovoiere sau incovoiere cu forța axială, calculat ca pentru o secțiune obișnuită (monostrat) de beton sau beton precomprimat, va fi redus cu: — 10% în cazul suprafețelor din categoria 2; — 20 % în cazul suprafeţelor din categoria |. 6.4. La elementele la care este necesară verificarea deschiderii fisurilor în betonul din suprabetonare, valorile deschiderii fisurilor 194 calculate conform prevederilor STAS 10107/0-90 se majorează cu 15 % pentru a tine seama de efectul contractiei împiedicate. 6.5. În zona suprafeţei de contact între capătul elementului prefabricat şi monolitizarea (continuizarea) pe reazem, se va considera o deschidere a fisurii majorată cu 30 % fata de valoarea obţinută prin calcul. 6.6. Contractia diferențiată. curgerea lentă şi variațiile de temperatură pot da naştere unor eforturi de lunecare şi întindere la interfaţă. Acestea sunt, în general. reduse ca intensitate şi. dacă se ia în considerare curgerea lentă. adesea pot fi neglijate. La marginea deschiderilor pot apare însă eforturi (de lunecare şi întindere) destul de importante. Din acest motiv. în cazul interfetelor armate. se recomandă o sporire constructivă a conectorilor în zonele de contur. În situaţiile cu intensitate redusă a lunecarii, unde nu se folosesc conectori, de cele mai multe ori aderenţa între cele două betoane este suficientă pentru a împiedica fisurarea. Fiecare caz trebuie însă tratat separat, iar proiectantul trebuie să decidă dacă foloseşte conectori sau dacă acceptă apariţia eventuală a unor fisuri. chiar dacă este dificil de evaluat prin calcul. eforturile pe care le determină contracția diferențiată. Dacă plăcile suprabetonate nu sunt încadrate de centuri armate, se recomandă dispunerea constructivă a unor conectori pe contur.

7. RECOMANDĂRI PENTRU ALCATUIRE SI EXECUTIE Aderenta şi transferul lunecării la interfaţă sunt afectate de rugozitatea, rezistenţa şi gradul de curăţire al interfeţei. 7.1. Tipurile de suprafeţe şi influenţa lor asupra aderentei sunt precizate la pct. 5.2. Proiectantul trebuie să precizeze categoria de 195

rugozitate necesară şi, atunci când aderenţa are o deosebită importanță structurală. e bine să precizeze şi mijloacele cu care se poate obţine. 7.2. Întârzietorii de priză permit îndepărtarea stratului superfi- cial de ciment prin spălare, expunând agregatele şi conducând la o aderenta foarte bună. 7.3. Rugozitatea suprafeţei aşa cum rezultă din vibrare, poate varia în limite largi, în funcţie de consistenţa betonului proaspăt şi de intensitatea şi metoda vibrării. O atenţie specială trebuie acordată duratei vibrării, care nu trebuie prelungită până ce se formează la suprafaţă un strat separat de lapte de ciment. o Trebuie evitată pelicula de apă la suprafaţa betonului înainte de terminarea prizei (din vibrare sau din stropirea cu apă pentru menţinerea umezelii în condiţii climatice de uscaciune), deoarece aceasta permite sedimentarea particulelor fine. care formează un strat superficial cu rezistență scăzută. Dacă totuşi se intampla acest lucru, suprafata trebuie prelucrată dupa cum se indică la pet. 5.3.3. | Metodele de extrudare produc suprafețe plane cu o micro- porozitate pronunţată care, în mod normal, asigură o aderenţă foarte bună. Trebuie însă şi aici evitată formarea unei pelicule de lapte de ciment. 7.4. Dacă prin proiect se prescrie o macro-rugozitate, este necesar un tratament mecanic al suprafeței betonului (proaspăt sau întărit). Acest tratament se poate aplica şi în vederea eliminării efectelor nedorite care pot apare la suprafeţele vibrate. În cazul consolidărilor prin cămăşuire sau suprabetonare, este obligatorie tratarea mecanică la interfață a betonului existent (prin sablare. prelucrare cu jet de apă de foarte înaltă presiune, buciardare sau un alt procedeu care să asigure rugozitatea necesară fără a disloca agregatele mari din matrix). | Pentru betonul proaspăt, mijloacele mecanice cu care se poate realiza rugozitatea necesară variază de la peria de sârmă la dispozitive 196 metalice cu dinţi, depinzând de consistenţa betonului şi de tipul de rugozitate prescris. Se recomandă să se testeze în prealabil dispozitivul ales pentru a se asigura realizarea tipului de suprafață indicat. Este preferabil ca tratamentul mecanic să se facă astfel încât striurile rezultate să fie normale fata de direcţia forței de lunecare care trebuie preluată la interfaţă. Tratamentul suprafeţei trebuie să se efectueze suficient de repede după turnare, ca aderenţa între agregat şi pasta de ciment să nu fie afectată, însă suficient de târziu ca rugozitatea realizată la suprafaţă să fie stabilă. Dacă pentru compactare se utilizează vacuumarea sau extrudarea, trebuie analizat cu grijă efectul tratamentului de realizare a rugozităţii asupra rezistenței stratului superior de beton. În cazul separării apei în procesul de vibrare. tratamentul va fi amânat până la dispariția acesteia. Dacă consistenţa betonului corespunde la o valoare mai mică de 50 mm tasare (clasa de consisten- {a T>), tratamentul poate începe imediat după turnare. 7.5. Dacă interfaţa (suprafaţa care urmează să vină în contact cu betonul turnat ulterior) nu îndeplineşte cerinţele specificate în proiect în ceea ce priveşte rugozitatea, sau în cazul cămăşuielilor pe suprafeţe de beton existente, corectarea ei se va face prin prelucrarea mecanică a betonului întărit cu mijloace speciale (sablare. buciardare etc.). cu condiţia ca aceasta să nu distrugă aderenţa între agregate şi matrix. 7.6. În mod obişnuit conectorii se dispun uniform în secţiune şi în lungul deschiderii. Prin proiectare se pot stabili. în lungul elemen- tului, zone cu densități diferite ale conectorilor, în funcţie de variaţia intensității lunecării (forţei tăietoare) Pentru a putea fi luate integral în considerare. barele de oțel ce traversează interfaţa (conectorii) trebuie să fie complet ancorate la smulgere de ambele parti ale acesteia. prin aderenta şi/sau dispozitive mecanice, cum ar fi plăcile de ancorare. În cazul intervențiilor ulterioare, armătura nouă poate fi ancorată în elementul vechi: — de barele existente,

— în betonul existent şi trebuie să fie complet ancorata în betonul nou. Barele noi şi cele existente pot fi îmbinate prin suprapunere, respectând prevederile corespunzătoare din STAS 10107/0-1990. Dacă nu poate fi asigurată lungimea de petrecere cerută, armătura nouă poate fi sudată de barele existente (cu cel puţin acelaşi diametru şi limită de curgere), cu condiţia ca ambele oţeluri să fie | sudabile. Sudura va fi dimensionată pentru preluarea întregului efort capabil al barei noi. Ancorarea armăturii noi în betonul vechi se sau indirect (prin ancore sau dornuri). Atât la ancorarea directă, cât şi în cazul folosirii ancorelor sau dornurilor, se poate utiliza fixarea cu mijloace chimice (răşini sintetice) în găuri practicate în betonul vechi, cu respectarea instrucțiunilor specifice. Ancorarea conectorilor în betonul nou va fi prevăzută la proiectare, cu respectarea prevederilor STAS 10107/0-1990 privind lungimea de ancorare a barelor de oțel. Dacă aceste lungimi nu pot fi asigurate, se vor lua alte măsuri de îmbunătăţire a ancorării (plăcuţe metalice sau cupoane de armătură sudate transversal etc.), pe baza rezultatelor unor verificări experimentale prealabile concludente. poate face direct redusă. Condiţii betonului în atmosfera umedă până ce atinge 40% sedimentului de lapte de ciment. În condiţii de temperatură ridicată, uscăciu trebuie acoperit înainte de începerea prizei. Rezistenţa redusă la interfaţă poate fi suprafaţa poate fi uşor zgâriată cu un cui. 198 7.7. Este importantă asigurarea unei rezistenţe corespunzătoare a betonului la interfaţă. Diluarea cu apă a pastei de ciment de la suprafaţa betonului în timpul primei perioade de întărire poate duce la un strat superficial de sediment sau lapte de ciment de rezistență le nepotrivite de întărire pot reduce mult rezistenţa la interfață. Pentru a obţine rezistenţe mari este recomandabilă întărirea din rezistenţa prescrisă. Pentru menţinerea umedă a betonului, stropirea cu apă nu va începe decât după începerea prizei, pentru evitarea formării ne sau vânt, betonul identificată prin faptul că ORI n Petar ca eventualele fisuri fine de la suprafata influențeze aderenţa. însă ică ă să „ însă indică faptul că betor z i nul avut condiţii adecvate în perioada de întărire. us .8. In de turnarea rabetonăr nterfata trebuie verifi- 7 ainte de turnarea suprabetona terfata tre e cata din punctu de vedere al existente pel culei de apte de ciment sau sedime caz i e suprafaţa poate fi uşor zgâria 1 [ei 1 sedi nt Ar ) Ş gariată cu un cui) şi altor factori care pot piedi aderenţa (pr Is e cata ) dica ad ţa (p af, Ip, ulei. gh aţă). „ de exe! uy tr te epai plu, ate mecanic. Alți fi Li Petele de ulei. d ebu nd rt : ți factori (praf, 10roi etc.) pot fi îndepărtați cu jet de apă sau aer comprimat Simpla maturar 1 este cienta deoarece m e denivelări a are nu este suficientă tă deoa micile d elar e interfeţei se vor u ple cu pra 7.9. În situaţiile în c i Ruprafere Întru ed în care sunt necesari conectori suplimentari on vechi care se suprabeto: ă i s anează sau suprafeţe la care ee ar etoa suprafeţe la care A du ai 5, Hou prevăzută), aceştia se sudează de a longitudinală (de rezistență sz i) ' a 4 4 sau de montaj), dezvelită î prealabil, vor avea de preferinţă f ADR îi r cerinţă forma de bucle şi v înclinați i Pta i mae feri e şi vor fi înclinați în t re acţionează forţa de lun i E a i t ecare la interfaţă. Trebuie i Bete i 4 Ador fa. Trebuie în ane mp ÎN se ia măsuri pentru a nu se diminua capacitatea Rona a elementului (de exemplu: suplimentarea armăturii de istenté cu bare dispuse in suprabetonare). 7.10. ° A PI MA °. îi ihemgaț ca, înainte de turnarea suprabetonării 4 e umezită. Aceasta poate dimi us mi diferențiată. RI diminua sensibil contracția “ăla a Le. parte, în condiţii climatice calde, cu tempera- peste 30°C, este indicată raci dai l °C, cirea cu apă a int zi înai de turnarea betonului monolit. i — Tu pusă a suprafeței inainte de turnare trebuie să mai mult, cel putin o zi d i k i dacă clementul prefabri ie ere : i prelabricat are ig — 150 mm, însă cu cât grosimea prefabricatului este mai i A atăt perioada de menţinere umedă trebuie să fie mai mare PR piremul „urnării suprabetonării, suprafaţa trebuie să fie a. Sunt interzise zone cu peliculă de apă liberă. Din acest motiv 199

tratamentul de umezire trebuie întrerupt înaintea turnării cu o perioadă de timp ce depinde de condiţiile climatice. O suprafață umedă în exces la turnare poate reduce cu până la 50% aderenţa comparativ cu o suprafață zvântată. Aceasta din cauză că apa împiedică pasta de ciment să pătrundă în micile depresiuni ale suprafeţei. 7.11. Betonului din suprabetonare trebuie să i se asigure atât rezistența, cât şi lucrabilitatea şi contracția redusă. Foarte important este ca lucrabilitatea să fie corelată cu metoda de compactare folosită. Dimensiunea maximă a agregatelor nu va depăşi 1/2 (preferabil 1/3) din grosimea minimă a suprabetonării. Trebuie evitată granulometria discontinuă. 7.12. Este esenţial ca vibrarea (compactarea) să se facă astfel încât să fie eficace şi la nivelul interfeței. Aceasta depinde de grosimea suprabetonării. lucrabilitatea betonului şi modul de vibrare. Dacă nu se realizează o compactare bună, aderenţa va scădea pronunţat, având şi valori foarte împrăştiate. Pe de altă parte, supra- vibrarea betonului nu îmbunătăţeşte aderenţa. Din aceste motive calitatea manoperei are o importanță deosebită. Dacă se utilizează grinzi de vibrare, în mod obişnuit este necesară o compactare suplimentară la margini. din cauza amortizarii cauzate de prezenta suportilor grinzii de vibrare. Dacă suprabetonarea se realizează in etape, pe o suprafaţă mare, trebuie utilizate tipare de margine pentru a evita scurgerile de beton. Dacă acestea au totuşi loc. betonul respectiv trebuie îndepărtat şi interfata curățată. Betonul scurs nu poate avea aderenta bună la interfaţă din cauza compactării insuficiente şi condiţiilor nefavorabile de întărire. 7.13. Suprabetonarea trebuie protejată şi menţinută umedă pentru a evita contracția exagerată din cauza pierderii rapide a apei. Protecţia şi umezirea trebuie începute imediat după începerea prizei betonului şi continuate până ce acesta a atins 50% din rezistenţa proiectată. 200 Nerespectarea condiţiilor de întărire precizate, în special în cazul suprabetonărilor subțiri, vor conduce la o aderenta scăzută la marginile suprabetonării sau la ruperea aderentei. In cazul intervențiilor structurale 7.14. Documentaţia de proiectare trebuie să cuprindă justifica- rea intervenţiei şi descrierea funcţiei structurale. inclusiv consecinţele care pot apare; această justificare trebuie pusă la dispoziţia persoanei responsabile cu urmărirea curentă a construcţiei. 7.15, Trebuie analizat efectul pe care intervenţia îl poate avea asupra ductilitatii locale. De obicei creșterea rezistenţei elementelor structurale conduce la reducerea ductilitatii. La proiectarea intervenţiei trebuie estimate şi consecințele pe care modificările locale de rigiditate le pot avea asupra rigiditatii de ansamblu a clădirii. 7.16. Trebuie acordată o atenţie specială verificării calităţii lucrărilor pe şantier. Calitatea lucrărilor executate poate fi influenţată hotărâtor de accesibilitatea în spaţiul de lucru şi de nivelul controlului de calitate. „Dacă există motive să se creadă că pe şantier nu se va putea asigura un control de calitate riguros, vor trebui majorati coeficienţii partiali de siguranță pentru materiale. 7.17. Ancorarea barelor suplimentare prin sudare de barele existente (direct sau prin intermediul unor distantieri sudati) sau de elemente de fixare mecanice poate fi considerată ca o ancorare rigidă. 'însă trebuie să existe certitudinea că ambele materiale sunt sudabile. “Trebuie să se verifice dacă ancorarea barei existente poate asigura preluarea forței totale, acţionând asupra ambelor bare (existentă şi suplimentară). În caz că nu se poate asigura ancorarea deplină a armăturii suplimentare, rezistenţa de calcul a acesteia va trebui redusă cores- punzător şi vor trebui luate în considerare efectele pe care acest fapt le poate avea asupra ductilităţii locale a elementului structural. 201

Se va evita ancorarea armăturilor noi în zonele plastice potențiale. 7.18. La proiectarea intervenţiei trebuie avut în vedere că aceasta are loc pe o structură deja solicitată, fapt ce trebuie analizat cu grijă. In cazul unor avarii importante trebuie luat în considerare şi riscul unor redistribuiri defavorabile ale stării de solicitare. 7.19. Trebuie verificate eventualele efecte ale sprijinirilor provizorii pentru a se evita suprasolicitări sau deformatii reziduale care ar putea produce redistribuiri neprevăzute în starea finală de solicitare. 7.20. Se vor determina efectele acţiunilor ce pot apare după terminarea intervenţiei structurale, ținând cont şi de modificările în rigiditatea locală datorate intervenţiei. 7.21. Privitor la încărcările orizontale, atunci când în urma intervenţiei apar elemente verticale foarte rigide, trebuie verificată rigiditatea şi rezistenţa diafragmelor în planul lor. 7.22. Trebuie să se estimeze cât mai realist distribuţia noilor încărcări între elementele structurale existente şi cele adiţionale, precum şi redistribuirea incarcarilor gravitaționale existente, datorită curgerii lente. 7.23. La estimarea rezistenţei suplimentare care se datorează materialului adăugat (în cazul unei reparaţii sau consolidări) trebuie să se aplice coeficienţi partiali de corecție care să tina cont de gradul diferit de mobilizare la preluarea forțelor în cadrul fiecărui mecanism de transfer (deci nu se pot însuma aritmetic efectele). 202 Referitor la cămăşuirea stâlpilor 7.24. În cazul structurilor grav avariate. la cămăşuire pe toată înălţimea, factorul de comportare monolitică poate fi luat k, = 0,8 (pentru rezistenţă), respectiv k, = 0,7 (pentru rigiditate). în următoarele condiţii: — s-a reparat sau înlocuit betonul degradat şi armătura flambată din zona avariată; — armăturile noi sunt ancorate în totalitate în grinzi sau plăci: — secţiunea transversală a betonului nou nu depăşeşte de două ori secțiunea stâlpului existent. 7.25. Estimări acoperitoare ale proprietăţilor stâlpului camaguit se pot obţine astfel: — pentru rezistenţă, neglijând stâlpul existent: — pentru rigiditate, acceptând comportarea monolită. 7.26. Se pot avea în vedere câteva reguli acoperitoare pentru proiectarea cămăşuielilor din beton armat:

a) La proiectarea cămăşuielii. atât armătura cât şi aria secţiunii orizontale de beton să fie considerate mai mici decât cele reale (pentru a tine seama de deficienţe de execuţie datorate grosimii reduse a cămăşuielii şi inerentelor dificultăţi în montarea corectă a armăturii): de exemplu se poate lua A= =A. si Bn tls 23 pe

b) În zona cu forță axială maximă în cămăşuială (unde stâlpul existent este puternic degradat) sunt necesari etrieri indesiti (ca de exemplu 8/100 in fig. la) pentru a impiedeca flam- barea barelor noi de armătură.

c) Pentru a asigura transferul încărcării de la stâlpul existent la cămăşuială, este necesar (fig. la):

— Pentru a evita fisurarea din întindere în lungul cămăşuielii: Sat Sa =f, i —;5, =0,8 40" În ty — Pentru a asigura la interfaţă forța de frecare necesară: mul = HO, BL ue (U=1o, =f, ) u=——— Bfat, Pe lungimea w trebuie dispus numărul total de etrieri necesar conform relaţiei de mai sus. — Trebuie să se verifice ca întreaga încărcare axială să poată fi transferată de la armătura longitudinală veche la cea nouă. Aceasta presupune transferul forței 7, prin conectori sub formă de bare îndoite: AE. A roma e AICI V2 h, unde 4, este aria transversală totală a barelor indoite (conectorilor), iar V2h lungimea lor la 45° fata de axa stâlpului, in timp ce s,, este lunecarea critică, corespunzand unei frecari constante. Aceasta lunecare poate fi luată ca valoare egala cu s,, = 0.15 mm. Pe lungimea w definită prin ecuaţia de mai sus, numărul de conectori necesar poate fi estimat în mod empiric astfel: N, 20-—- +10 unităţile de măsură fiind kN şi mm. 204 BIBLIOGRAFIE EUROCODE 8: Design provisions for earthquake resistance of structures. Part 1-4. Strengthening and repair of buildings. Draft pr ENV 1998-1-4. CEN Brussels Calculul structurilor în zone seismice. Design of structures in seismic zones. EUROCODE 8. Exemple de calcul. Worked examples. Tempus Phare Complementary Measures Project

01198. Bridgeman Ltd. Timisoara 1997 Calculul structurilor din beton armat şi beton precomprimat. Design of concrete, reinforced concrete ane prestressed concrete structures. EUROCODE 2. Exemple de calcul — Worked examples. Tempus Phare Complementary Measures Project 01198. Bridgeman Ltd. Timisoara 1997 EUROCOD Nr. 2. Calculul şi alcătuirea structurilor din beton. Partea |. Reguli generale si Reguli pentru clădiri. Traducere în limba română. INCERC — Bucureşti, Noiembrie 1994 Seminar on EUROCODE 2 Design of concrete structures. Timisoara, March 1994. Klidarithmos, Athens Studiu privind comportarea elementelor şi structurilor compuse (betoane de diferite vârste Şi calităţi, beton armat-beton precomprimat) la diverse tipuri de solicitări. ICCPDC - Filiala Cluj, ctr. 665/1984, fazele I-V Building Code Requirements for Reinforced Concrete (ACI 318- 89), American Concrete Institute, Detriot, Michigan 1989 Commentary on Building Code Requirements for Reinforced Concrete (ACI 318-98), American Concrete Institute, Detriot, Michigan 1989

9. Notes on ACI 319-89 Building Code Requirements for Reinforced Concrete with Design Applications. Portland Cement Association. Illinois 10.Code of Practice for the Structural Use of Concrete (CP 110) Part |: Design, material and workmanship, British Standars Institution. London, 1980 11.Handbook on the Unified Code for Structural Concrete (CP 110-1972)-Cement and Concrete Association. London 1974 12.The Design of Concrete Structures, Standard Associat ion of New Zeeland, 1982 13.Commentary on the Design of Concrete Structures, Standards Association of New Zeeland, 1982 14.Canadian Concrete Design Handbook CAN 3-A 23.3-M84. Dec. 1984 15.Normes pour le calcul, la construction et l'execution des ouvrages en beton arme et en beton precontraint. Societe Suisse des ingenieurs et des architectes 16.STAS 10102-75. Construcţii din beton, beton armat şi beton precomprimat. Prevederi fundamentale pentru calculul şi alcătuirea elementelor 17.STAS 10107/0-90. Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton. beton armat şi beton precomprimat

18. EUROCODE nr. 4. Design of composite steel and concrete structures - 1992 19.COMITE EURO-INTERNATIONAL DU BETON. Bulletin d'Informatio 124/125-F. Code Modele CEB-FIP pour les structures en beton. Paris, 1978 20.Complements to the CEB-FIP Model Code 1978. Bul 130-1979 206 good practice. Shear ai e interface of precast and in si 21.Guide to go d ct SI t th ti ol precast 1 tu 22.8 RX Structures prefabriquees des batiments industriels. Recommandations du bureau VERITAS 23.Panait Mazilu. Iorgu Nicula. Sucri Baubec — Instrucţiuni de proiectare şi execuţie pentru predale din beton armat şi beton precomprimat (redactarea a Il-a) 45 a - stea 4 24.x x x Detalii ŞI proiect pentru executarea plăcilor cu ajutorul predalelor. Proiect IPB nr. 11145 25.DIN 1045 — 1 — 2002 26.Bewehren von Stahlbetontragwerken nach DIN 1045-1: 2001-07 Arbeitsblătter. Institut fiir Stahlbetonbewehrung e. V. 2002 | 27.MSZ ENV 1992-1-3:1999

28. Tudor Simion Clipii — Contribuţii privind comportarea în exploatare şi calculul elementelor încovoiate din beton precomprimat parțial cu şi fără suprabetonare. Teză de doctorat 207

ANEXA 1. EXEMPLE DE CALCUL Exemplul 1. Verificarea unei plăci la lunecare (cazul lunecării de intensitate redusă) Se consideră un planşeu realizat din predale din beton precompri- mat clasa C25/30, de 5 cm grosime şi 4.5 m deschidere, suprabetonate cu un strat de 9 cm din beton armat clasa C 16/20. Suprafaţa predalei este prevăzută a se realiza prin compactare cu placă vibrantă (glisând pe ghidaje laterale). deci suprafața tip b, categoria 1. Ca variantă se are în vedere şi verificarea la oboseală. Valoarea de calcul a încărcării totale (inclusiv greutatea proprie) este de 6 kN/m'. rok 6 kN/m a O, 100, t 450

1. Verificarea in sectiunea 1-1 Efortul de lunecare la interfaţă, calculat cu relaţia (5.1.) rezultă: tee Be = De ee 1.000 «0.8% 115 Valoarea efortului capabil la lunecare. calculată cu relaţia (5.3.) este: Tyg = 020,95 =0.19N/mm? >0.14 N/mm-. 208 unde: B> = 0,2 (conform tabelului 1); R, = 0,95 N/mm” pentru beton de clasa C 16/20. Rezultă că nu sunt necesari conectori metalici. Dacă planşeul trebuie verificat la oboseală, Tra = 0,5 x Ba x R, = 0,095 N/mm? În această situaţie există două posibilităţi:

a) se prevăd conectori metalici Bi = 0,6 şi B = 0,2 conform tabelului |. Considerând la limită ty = ty; = 0.14 din relaţia (5.2.) rezultă: Py = (Ty —0,5B,R, ). By mu unde coeficientul 0,5 apare din cauză că se face calculul la oboseală. Efectuând înlocuirile se obţine: Py = 0.357 x 103 in aceasta situatie se alege coeficientul minim de armare Pw = 0,0015. Aria de armătură de conectare se determină astfel: As = Push, Alegand distanta intre conectori s = 250 mm, rezulta: Asu = 375 mm? Se aleg conectori buclă, cu 2 ramuri, 8/250 mm, din OB 37. Rezultă Au. = 402 mm”

b) realizarea unei suprafeţe de categoria 2 În aceasta situaţie: B2 = 0,4 conform tabelului |; Tru = 0,5 x 0,4 x 0,95 = 0,19 N/mm? > ty = 0.14 N/mm? Rezultă că nu sunt necesari conectori metalici. 209

2. Verificare in sectiunea 2-2 Se face numai in cazul calculului la oboseala. Tey ee eee N/mm? i 1.000x0.8x115 Deci, la distanța de 1.00 m de capete nu mai sunt necesari conectori. chiar dacă planşeul trebuie verificat la oboseală iar interfaţa se încadrează în categoria |. În concluzie, dacă planşeul nu trebuie verificat la oboseală, nu sunt necesari conectori, deşi suprafața predalei se încadrează în categoria |. Daca se impune verificarea la oboseală, fie se prevăd conectori metalici (sub forma de buclă cu 2 ramuri 8/25 cm OB 37) pe distanţă de câte 1,00 m de la marginile deschiderii, fie se realizează pe predala o suprafaţă de categoria 2 (conform pet. 5.3.2.). Modificarea categoriei suprafeței (de la | la 2) se poate face şi prin intervenţie ulterioară, în caz că predalele au fost deja executate. Exemplul 2. Verificarea unei grinzi la alunecare (cazul lunecării de intensitate mare) C16/20 AN kN/m pp 210 Pentru grinda din figură, placa se toarnă ulterior. la interfață asigurându-se o suprafaţă de categoria 2. Din calculul la forța tăietoare în secţiuni înclinate a rezultat. pentru armarea transversală, etrieri perimentrali 8/15 cm OB 37. iar forța tăietoare maximă de calcul pe reazem Vs, = 150 KN. Efortul maxim de lunecare la interfaţă este: 150.000 2 > = 132 N/m? =1,42 ? Tu 750x0.8%570 1,32 N/mm* Luând în considerare şi conectori etrierii dispuşi în grindă rezultă: 2x 503 t 7 =0;9% Ke 250x150 210+0.4x0.95=0.89 N/mm? Sunt necesari conectori suplimentari. Se aleg 8/15 cm OB 37, dispuşi intercalat fata de etrieri. 20.9 2x 503 5 3 Try =0, Shee ee Temas = 1.40 Nim S Tg t= 1,32 3,00 ——-

X2 0,38 0,89 4,32 Fig. 3.

Lungimea pe care sunt necesari conectorii suplimentari se poate determina prin regula de trei simplă, astfel: 3.000x0,89 _ 1,32 x, = 2.023 mm Deci etrierii suplimentari trebuie dispuşi pe cate 1,0 m, la marginile deschiderii. EN , Pe zona centrală a grinzii nu sunt necesari etrieri conectori pe lungimea de 1,70 m determinată astfel: _3.000x0,38 2 01432 =864 mm. Simboluri utilizate in norma si echivalentele din STAS 10107/0-1990 Simbol Descriere Echivalent d Înălțimea utilă a secţiunii de beton armat ho Lăţimea secțiunii la interfață b Bratul de pârghie al eforturilor interioare Aria armăturii întinse ——} Aria armaturii transversale de conectare, intr-o sectiune Aria sectiunii de beton | tara betonului comprimat) Coeficientul de armare transversală Rezistenta de calcul la compresiune a betonului Rezistenta de calcul a armaturii Rezistenta de calcul a armaturii transversale | (conetori Rezistenta de calcul la intindere a betonului Rezistenta de calcul la lunecare (la interfata) —- Efort de lunecare de calcul la interfaţă Forţa tăietoare de calcul Modulul de elasticitate al armăturii