Normativ tehnic 012/1997

Normativ NP 012/1997

Normativ NP 012/1997. „Instruciuni tehnice privind îmbinarea elementelor de construcii metalice cu uruburi de înalt rezisten pretensionate”, Indicativ C.

Vezi sursa originala Pune intrebari despre acest act→

Articole(16 articole)

§ 1

„Instruciuni tehnice privind îmbinarea elementelor de construcii metalice cu uruburi de înalt rezisten pretensionate”, Indicativ C 133-2014

CUPRINS CAPITOL/SUBCAPITOL/PARAGRAF

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

2. TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN I. TERMINOLOGIE II. SIMBOLURI III. DOCUMENTE DE REFERIN

3. CERINE SPECIFICE ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE

4. SISTEME, MATERIALE, DISPOZITIVE I. SISTEME II. MATERIALE UTILIZATE PENTRU EXECUIE II.1 Materiale pentru elementele îmbinate II.2 Materiale pentru organele de asamblare II.3 Materiale pentru sudur III. DISPOZITIVE

5. CALCULUL ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE I. REZISTENA DE CALCUL A DISPOZITIVELOR DE FIXARE INDIVIDUALE I.1. uruburi I.2. uruburi injectate II. REZISTENA DE CALCUL A GRUPURILOR DE ANSAMBLURI DE FIXARE III. REZISTENA DE CALCUL A ÎMBINRILOR LUNGI IV. REZISTENA DE CALCUL LA LUNECARE IV.1. Îmbinare solicitat la traciune combinat cu forfecare IV.2. Îmbinri hibride V. SLBIREA SECIUNII DAT DE GURILE PENTRU URUBURI V.1. Calculul ruperii în bloc V.2. Corniere prinse pe o singur arip i alte elemente îmbinate nesimetric, solicitate la întindere V.3. Corniere de legtur VI. PRECIZRI PRIVIND EFECTUL DE PÂRGHIE VII. DISTRIBUIA FORELOR ÎNTRE DISPOZITIVELE DE FIXARE, LA STAREA LIMIT ULTIM VIII. PROCEDURA DE CALCUL A ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE

6. FABRICAREA ELEMENTELOR ÎMBINRII I. CONDIII GENERALE II. DEBITARE II.1. Forfecare i tanare II.2. Tiere termic II.3. Duritatea suprafeei marginilor III. FORMARE

IV. GURIRE IV.1. Tolerane pentru diametrul gurilor pentru uruburi IV.2. Executarea guririi V. DECUPRI VI. ASAMBLARE VII. PREASAMBLARE UZINAL VIII. MANIPULARE I DEPOZITARE

7. MONTAJUL I RECEPIA ELEMENTELOR DE CONSTRUCII METALICE I A LUCRRILOR DE MONTAJ I. CONDIII DE ANTIER II. METOD DE MONTARE PE BAZ DE PROIECT III. METOD DE MONTARE FOLOSIT DE EXECUTANT IV. PROIECTUL TEHNOLOGIC DE MONTAJ V. EXECUIA ASAMBLRILOR PE ANTIER VI. MARCARE VII. RECEPIA LUCRRILOR DE MONTAJ

8. VERIFICAREA MENINERII CALITII ÎMBINRILOR ÎN EXPLOATARE

9. PRODUSE PENTRU CONSTRUCII FOLOSITE LA REALIZAREA ÎMBINRILOR

10. INSPECIA TEHNOLOGIC I A ECHIPAMENTELOR LA PUNEREA ÎN OPER

11. SIGURANA I SECURITATEA ÎN MUNC

ANEXA A (informativ) FI DE EVIDEN A ÎMBINRILOR PRETENSIONATE

ANEXA B (informativ) PRECIZRI ASUPRA STUDIULUI COMPORTRII ÎMBINRILOR CU URUBURI PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI FINIT

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL - ÎMBINARE CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C

ANEXA D Referine tehnice. Bibliografie.

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE 1.1 Prezentele instruciuni tehnice se refer la proiectarea i executarea cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, a îmbinrilor cu eclise, folosite la realizarea construciilor metalice (de ex. hale, cldiri de birouri, spaii comerciale, etc.). 1.2 Transmiterea solicitrilor între elementele îmbinrii (eclise i componentele elementelor de construcii metalice care se îmbin) se face prin forele de frecare dezvoltate sub încrcri între suprafeele de contact ale acestor elemente, în limitele forelor de frecare capabile, determinate de preten sionarea uruburilor la montare. 1.3 Pot fi folosite în calitate de uruburi pretensionate pentru îmbinri structurale de înalt rezisten cu strângere controlat, numai ansamblurile de uruburi din grupele 8.8 i 10.9, conforme condiiilor din prezentele instruciuni tehnice. ,. 1.4 Suprafeele de contact ale elementelor îmbinrii se prelucreaz pentru a se asigura coefi- cientul de frecare adoptat în calculul îmbinrii 1.5 Îmbinrile elementelor de construcii metalice, care fac obiectul prezentelor instruciuni tehnice, sunt utilizatela realizarea construciilor civile i industriale folosite în medii atmosferice cu clasa de corozivitate C1...C3, conform prevederilor din reglementrile tehnice privind proiectarea i execuia proteciei împotriva coroziunii a construciilor din oel. 1.6 Prevederile instruciunilor tehnice se adreseaz investitorilor, proiectanilor, executanilor de lucrri, precum i organismelor de verificare i control (verificarea i/sau expertizarea proiectelor, controlul i/sau expertizarea lucrrilor, dup caz). 1.7 Prevederile prezentelor instruciuni tehnice se pot aplica altor tipuri de construcii, altor tehnologii de prelucrare a suprafeelor i altor clase de corozivitate atmosferic, numai pe baz de experimentri efectuate în laboratoare acreditate i/sau autorizate. NOT. În cuprinsul prezentelor Instruciuni textele reproduse din standardele în vigoare, aplicabile, sunt redactate în caset.

2. TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN I. TERMINOLOGIE Termenii utilizai sunt cei din documentele de referin i au urmtoarele semnificaii: 2.1 categoria îmbinrii – încadrare a îmbinrii cu uruburi în funcie de natura solicitrii predominante în timpul exploatrii, tipul uruburilor din îmbinare i modul de dimensionare a acesteia; 2.2 construcie metalic – construcie alctuit integral sau în cea mai mare parte, din elemente de costrucie metalice, asamblate între ele; 2.3 îmbinare – locul/punctul de asamblare/solidarizare/prindere a dou sau mai multe elemente de construcie; pentru calcul, acesta este ansamblul componentelor de baz necesar pentru reprezentarea comportrii în timpul transmiterii eforturilor prin îmbinare; 2.4 îmbinare ductil – îmbinare care prezint capacitate de deformare în domeniul plastic fr o reducere semnificativ capacitii de rezisten; 2.5 element îmbinat – orice element care este asamblat/solidarizat/prins de un element portant sau de alt element de construcie; 2.6 nod – zona în care sunt îmbinate dou sau mai multe elemente structurale; în calcul, acesta este ansamblul tuturor componentelor de baz necesar pentru reprezentarea comportrii nodului în timpul transmiterii forelor i momentelor între elementele structurale îmbinate;

2.7 component de baz (a unui nod) – parte a unei îmbinri care contribuie la una sau mai multe din proprietile structurale ale acesteia; 2.8 organe de asamblare – elemente ale îmbinrii care asigur fixarea elementelor îmbinate (uruburi, aibe i piulie); 2.9 urub de înalt rezisten – urub realizat dintr-un material având caracteristici mecanice corespunztoare grupei 8.8 sau 10.9, destinat folosirii în asamblrile pretensionate; 2.10 eclis – element de construcie metalic asimilabil unei plci plane, folosit pentru realizarea asamblrii a dou elemente de construcii metalice alturate cu ajutorul unor uruburi sau nituri; 2.11 plac de compensare (furur) – element de construcie metalic asimilabil unei plci plane, destinat compensrii abaterilor de la aliniere a dou elemente de construcie, solidarizate între ele; 2.12 dispozitiv (ansamblu) de fixare – ansamblul format din urub, piuli, aib (aibe) i, eventual, aib indicatoare a pretensionrii; 2.13 pretensionare – operaie prin care se realizeaz o stare iniial de întindere sau compresiune în materialul unui element de costrucie metalic, înainte de aplicarea încrcrilor funcionale; 2.14 moment de strângere – pentru o asamblare cu urub i piuli, momentul de strângere este momentul calculat în axa urubului, pentru care se realizeaz o strângere prescris în asamblare; 2.15 for de frecare – componenta tangenial la suprafaa de contact dintre dou corpuri, a forei de sprijin pe care unul din corpuri o exercit asupra celui de-al doilea; 2.16 coeficient de frecare – pentru dou corpuri în contact, coeficientul de frecare este o mrime fizic depinzând de materialele celor dou corpuri i gradul de prelucrare al suprafeelor la nivelul crora se realizeaz contactul; 2.17 eveniment major – aciune extern accidental asupra structurii metalice care poate induce în îmbinarea cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, eforturi care genereaz diminuarea ductilitatii îmbinrii; 2.18 durat de via normat (de calcul) – perioada în care un sistem poate fi utilizat conform destinaiei sale, cu mentenana proiectat; 2.19 sistem – ansamblu de elemente care funcioneaz în comun pentru realizarea în mod independent a unei funciuni sau a mai multor funciuni; 2.20 documentaie tehnica privind sistemul (tehnologic) – documentaia tehnic elaborat de productorul unui sistem, care trebuie avut în vedere la aplicarea acelui sistem, 2.21 dotri tehnice - scule, echipamente, maini, utilaje, mijloace de tansport .a. necesare, dup caz, pentru executarea lucrrilor. II. SIMBOLURI Simbolurile sunt cele din documentele de referin i au urmtoarele semnificaii: a - coeficient adimensional care ine seama de poziia urubului în direcie paralel cu direcia efortului transmis de îmbinare; elementele îmbinate; d – diametru; e - distan sau coeficient; f - limit de curgere sau de rupere; k - coeficient; m - diferen dintre diametre; n - numr; p - distan; s - abatere standard;

§ 2

t - grosime sau durat; u - toleran geometric; A- arie; B - for; C - duritate Rockwell; D - diferen dintre grosimi; E - modulul de elasticitate longitudinal sau înlimea zonei nedecarburizate a filetului; F - duritatea (Vickers sau Brinell) sau for; G - modulul de elasticitate transversal sau adâncimea zonei decarburizate a filetului; HV - duritatea superficial;

H - înlimea triunghiului generator al filetului urubului; V K - rezilien; L - lungime sau distan; M - moment sau cuplu; N - for; R - rezisten sau tensiune nominal;

Rz -înlime medie a profilului rugozitii; S - tensiune la sarcina de prob sau abatere standard; T - temperatur; V - for sau coeficient; Z - gâtuire la încercarea de traciune static pe epruvete prelucrate; - coeficientul deformaiei termice liniare sau unghi; - factor sau coeficient; - coeficient parial de siguran; - deplasare; - deformaia specific; - coeficient de frecare; - unghi de rsucire; - tensiune axial;

- înlimea bavurilor sau diferen; III. DOCUMENTE DE REFERIN Documentele de referin necesare pentru aplicarea prezentelor instruciuni, sunt cuprinse în Anexa D.

3. CERINE SPECIFICE ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN, PRETENSIONATE 3.1 Principalele cerine de performan impuse îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten, preten- sionate sunt urmtoarele: rezisten mecanic – se impune ca îmbinarea s aib o capacitate de rezisten suficient la încrcrile funcionale i excepionale pentru care a fost proiectat; rigiditate – se impune ca îmbinarea s permit elementelor îmbinate de a putea avea deformaii elastice sub aciunea încrcrilor funcionale; ductilitate – se impune ca îmbinarea s aib capacitatea de a disipa energia generat de evenimentul major pentru care a fost proiectat

fiabilitate –se impune ca îmbinarea s-i îndeplineasc rolul funcional pentru care a fost proiectat, în condiiile specificate prin proiect, conform reglementrilor tehnice în vigoare i pentru o perioad de timp cel puin egal cu durata de via normat a structurii metalice din care face parte, în condiii normale de exploatare. 3.2 La proiectarea, execuia i exploatarea îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten pretensio- nate, se vor respecta prevederile documentelor de referin aplicabile, în vigoare, precum i procedurile recomandate în acestea; la proiectarea îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, se vor respecta prevederile urmtoarelor standarde: SR EN 1090-2+A1, SR EN 1993-1-1 i SR EN 1993-1-8. 3.3 Pe planele cu detalii de execuie, prin proiectare se vor specifica, în mod obligatoriu, oelurile din care se realizeaz elementele îmbinate, grupa de calitate a organelor de asamblare i specificatiile tehnice de produs, corespunztoare. De asemenea, in proiect se vor specifica toate condiiile tehnice necesare la uzinarea elementelor îmbinrilor, cu excepia dispozitivelor de fixare, precum i la realizarea îmbinrilor pe antier, astfel încât s se asigure conformitatea structurii.

4. SISTEME, MATERIALE, DISPOZITIVE I. SISTEME În cele ce urmeaz se fac precizri asupra unor sisteme convenionale folosite pentru realizarea asamblrilor pretensionate ale constuciilor metalice, alctuite din urub, piulit i aib. 4.1 Sistemul HR (sistemul franco-britanic) – Sistemul folosete piulie cu înlime mare i lungime mare a poriunii filetate a urubului. Caracteristic acestui sistem este faptul c depirea efortului nominal maxim în direcie axial, cauzat fie de realizarea unei pretensionri mai mari decât cea reglementat, fie de o încrcare accidental, provoc cedarea dispozitivului de fixare prin alungirea plastic a tijei urubului. În cazul cedrii dispozitivului de fixare, prin pierderea ductilitii, acesta trebuie, în mod obligatoriu, înlocuit. NOT – Sistemul HR este relativ insensibil la depirea efortului axial corespunztor pretensionrii din specificatia tehnic de produs. La depirea sever a efortului axial corespunztor pretensionrii specificate, se produce ruperea tjei urubului. 4.2 Sistemul HV (sistemul german) – Acest sistem se utilizeaz atât cu pretensionare, cât i fr pretensionare. Sistemul folosete piulie cu înlime mic i lungime mic a poriunii filetate a urubului. Caracteristic acestui sistem este faptul c depirea efortului nominal maxim în direcie axial, cauzat fie de realizarea unei pretensionri mai mari decât cea reglementat, fie de o încrcare accidental, provoc cedarea dispozitivului de fixare prin deformarea plastic a filetului piuliei. Pentru asamblrile în care eforturile predominante din îmbinare sunt în direcie transversal în rapot cu axa tijei urubului, în cazul pierderii ductilitii dispozitivului de fixare, acesta lucreaz în continuare ca un sistem nepretensionat, preluând eforturile din îmbinare prin forfecare i pre- siune de contact. NOT – Sistemul HV este mai sensibil la depirea efortului axial corespunztor pretensionrii reglementate, de aceea este necesar un control mai riguros în antier a pretensionrii aplicate. Dac se depete cu mult efortul axial corespunztor pretensionrii reglementate, deformaiile din filetul piuliei ofer un oarecare indiciu asupra iminenei cedrii. 4.3 Sistemul HRC - Variant a sistemului HR, în care pretensionarea este controlat prin forfecarea unui element precis dimensionat în acest scop. În acest sistem, îmbinarea este preten- sionat folosind o cheie specific, electric sau mecanic, fr inducere de solicitri impulsive, prevzut cu un sistem de dou buce coaxiale, care acioneaz prin rsucire, una fa de cealalt. NOT - Descrierea detaliat a metodei de strângere în sistem HRC este dat în paragraful 8.5 coninut în standardul SR EN 1090-2+A1.

4.4 uruburile de înalt rezisten pretensionate, precum i piuliele conjugate folosite în sistemele descrise anterior sunt urmtoarele: - Sistem HR – folosete uruburi din grupa de caracteristici mecanice 8.8 sau 10.9, având filetele M12, (M14), M16, (M18), M20, M22, M24, M27, M30 i M36 cu pas normal i piulie conjugate din clasa de calitate 8, respectiv 10, dup caz. - Sistem HV – folosete uruburi din grupa de caracteristici mecanice 10.9, având filetele M12, M16, M20, M22, M24, M27, M30 i M36 cu pas normal i piulie conjugate din clasa de calitate 10. - Sistem HRC – folosete uruburi din grupa 10.9, având filetele M12, M16, M20, M22, M24, M27 i M30 cu pas normal i piulie conjugate din clasa de calitate 10.

NOTA 1 – Filetele cuprinse între paranteze sunt filete neprefereniale.

NOTA 2 – Luând ca exemplu marcarea „HR 10.9”, semnificaia acesteia este: - Grupul de litere din marcare semnific sistemul de pretensionare. Se menioneaz c sistemul de pretensionare poate fi i HV sau HRC. - Numrul din stânga punctului de separaie („10” din 10.9) reprezint 1% din rezistena nominal la traciune, nom m R , (vezi poz. 2 din tabelul 4.2). - Numrul din dreapta punctului de separaie („9” din 10.9) reprezint de 10 ori raportul dintre tensiunea nominal la alungirea neproporional de 0,2% ( nom p R ,

,0 - poz. 5 din tabelul 4.2) i rezistena nominal la traciune, nom m R , (vezi poz. 2 din tabelul 4.2). - Produsul numerelor din stânga i din dreapta punctului de separaie (

) reprezint

din tensiunea nominal la alungirea neproporional de 0,2% - nom p R ,

,0 (vezi poz. 5 din tabelul 4.2).

NOTA 3 - Luând ca exemplu marcarea „10HV”, semnificaia acesteia este: - Numrul din marcare reprezint

din rezistena minim la traciune, în

mm N , a unui urub care asamblat cu o piuli poate fi încrcat pân la limita corespunztoare alungirii neproporionale aparent de 0,2% - nom p R ,2 ,0 . - Grupul de litere din marcare semnific sistemul de pretensionare. Se menioneaz c sistemul de pretensionare poate fi i HV sau HRC. II. MATERIALE UTILIZATE PENTRU EXECUIE În continuare se fac precizri privind materialele folosite pentru execuia elementelor îmbinate (in- clusiv eclise i plci de compensare), precum i a organelor de asamblare (uruburi, piulie, aibe). II. 1 Materiale pentru elementele îmbinate 4.5 Elementele îmbinate, inclusiv eclisele i plcile de compensare vor fi executate din semifa- bricate laminate, realizate din oeluri sudabile pentru construcii, acceptate pentru utilizare în costrucii conform legislaiei în vigoare. 4.6 Valorile nominale ale limitei de curgere yf i ale rezistenei de rupere la traciune uf pentru oelurile de construcii pot fi obinute adoptând valorile eh y R f i m u R f , în conformitate cu valorile din specificaia tehnic de produs; NOT - Pentru informaii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor se vor consulta specificaiile tehnice de produs corespunztoare. Tabelul 4.1 – Valori minime nominale pentru limita de curgere i pentru rezistena la traciune static ale oelurilor de construcii laminate la cald Grosimi nominale, t mm t

mm t mm

yf uf yf uf

/ mm N

§ 3

4.7 Pentru oeluri este necesar o ductilitate minim, asigurat prin impunerea urmtoarelor limitri: - limitarea inferioar a raportului dintre rezistena minim la traciune i limita minim de curgere; - limitarea alungirii specifice la rupere pe o lungime calibrat; - limitarea deformaiei specifice atins în momentul ruperii la traciune. NOT – Pentru valorile limit ale raportului y u f f / , ale alungirii la rupere i ale deformaiei specifice u se va consulta coninutul capitolului 3 din standardul SR EN 1993-1-1. 4.8 Se impune ca materialul din care se realizeaz elementele îmbinrii s aib o tenacitate în conformitate cu prevederile coninute în paragraful 3.2.3 din SR EN 1993-1-1. 4.9 Nu este necesar nicio alt verificare la ruperea fragil în cazul în care condiiile prevzute în SR EN 1993-1-10 sunt satisfcute pentru temperatura cea mai sczut. 4.10 În cazul elementelor comprimate ale structurilor este recomandabil s se foloseasc materiale având o tenacitate minim corespunztoare. NOT – Pentru ) (

,0 t f y Ed

, se va folosi tabelul 2.1 din SR EN 1993-1-10. 4.11 Pentru oelurile de construcii se accept urmtoarele valori pentru constantele elastice i coeficientul deformaiei termice liniare: - Modulul de elasticitate longitudinal:

1,2 mm N E

; - Coeficientul lui Poisson în domeniul elastic: 3,0

; - Modulul de elasticitate transversal (modul de forfecare):

mm N G ; - Coeficientul deformaiei termice liniare:

2,1

C o/

. II.2 Materiale pentru organele de asamblare 4.12 Compoziia chimic precum i temperatura minim de revenire (dup clire) a oelurilor din care sunt realizate uruburile de înalt rezisten pretensionate vor respecta prevederile coninute în specificaiile tehnice de produs aferente. 4.13 Performanele minime ale uruburilor de înalt rezisten pretensionate, sunt date în tabelul 4.2. Tabel 4.2 - Performane minime ale uruburilor de înalt rezisten pretensionate Nr. crt. Caracteristic Grupa de caracteristici mecanice 8.8 10.9 Performane minime recomandate

Rezisten minim la rupere - min , m R

/ mm N

Rezistena nominal1) la rupere - nom m R ,

/ mm N

Limita inferioar de curgere - eL R - -

Tensiune minim la alungirea neproporional de 0,2% -

,0 p R

/mm N

Tensiune nominal1) la alungirea neproporional de 0,2% - nom p R ,2 ,0

/ mm N

Tensiune nominal 1) la încrcarea de prob - nom p S ,

/ mm N

Raportul rezistenelor

,0 / p p R S 0.91 0.88

Gâtuire la încercarea de traciune static pe epruvete prelucrate, Z 52% 48%

Starea zonei de trecere dintre capului urubului i tij dup încercarea de încovoiere a capului pe o suprafa înclinat fa de axa urubului Fr fisuri

Duritatea VICKERS ( N F

) min 255 HV 320 HV max 335 HV 380 HV

Duritate Brinell (

30D F ) min 242 HB 304 HB max 318 HB 361 HB

Duritate Rockwell C min 23 HRC 32 HRC max 34 HRC 39 HRC

Duritatea superficiala HV 0,3 2) 2), 3)

Înlimea zonei nedecarburizate a filetului, E min

H 1) min

H 1)

Adâncimea zonei decarburizate complet a filetului, G max 0,015 mm

Reducerea de duritate dup revenire 20 HV

Rezilien V K (-20 C o ) 27 J 27 J

Integritatea suprafeei determinat prin metoda precizat de standardul SR EN 26157-1:1999 sau alt metod echivalent 1) Valorile nominale reprezint valori de calcul (valori normate). 2) Se impune ca duritatea superficial s nu fie mai mare decât duritatea miezului + 30 puncte HV. 3) Se impune ca duritatea superficial s nu depaeasc 390 HV. NOT 1 -

H este înlimea triunghiului generator al filetului urubului. NOT 2 - Pentru informaii complete asupra caracteristicilor mecanice ale uruburilor de înalt rezisten pretensionate se vor consulta specificaiile tehnice de produs corespunztoare. 4.14 Valorile încrcrii minime de rupere i ale încrcrii de prob pentru uruburile de înalt rezisten sunt date în tabelul 4.3. Tabelul 4.3 - Încrcarea minim de rupere i încrcarea de prob a uruburilor de înalt rezisten Filet d a) Seciunea nominal de rezisten, sA b) (

mm ) Încrcarea minim de rupere min , min , m s m R A F

( N ) Încrcarea de prob nom p s p R A F ,

( N ) Grupa de caracteristici mecanice Grupa de caracteristici mecanice 8.8 10.9 8.8 10.9 M12 84,3 70000 c)

M14

95500 c)

M16

130000 c)

M18

M20

M22

M24

M27

M30

M36

a) Filetele considerate în tabel au pas normal.

d d As , unde

d este diametrul mediu al filetului exterior, iar

d este diametrul interior al filetului exterior.

4.15 Compoziia chimic a oelului din care se execut piuliele folosite în îmbinrile pretensionate trebuie s se situeze în limitele îndicate în câmpurile relevante din specificatiile tehnice de produs. 4.16 Decarburarea filetului piuliei, msurat prin analogie cu metoda definit pentru filetele exterioare, nu trebuie s depeasc adâncimea mm G

. 4.17 performanele minime ale oelurilor din care se execut piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HV sunt date în tabelul 4.4. Tabel 4.4 – Performane minime ale oelurilor din care se execut piluliele folosite în sistem HV Clas de calitate Stil piuli Caracteristici mecanice Uniti de msur, limite Filet M12, M16 M20, M22, M24, M27, M30, M36 Stare piuli NTR1) TR2) NTR1) TR2)

Tensiune la încrcarea de prob, p S

/ mm N -

Duritate Vickers HV min -

max -

1) NTR – Oel netratat (fr clire i revenire); 2) TR – Oel tratat (clit i revenit) NOT - Duritatea minim este obligatorie pentru piuliele tratate termic i pentru piuliele mari, care nu pot fi supuse încrcrii de prob. Pentru celelalte piulie, duritatea minim nu este obligatorie, ea fiind prezentat cu titlu informativ. Pentru piuliele care nu sunt clite i revenite, dar care îndeplinesc condiiile încrcrii de prob precizate, duritatea minim nu este un motiv de respingere. NOT - Pentru informaii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor din care se execut piuliele folosite în sistemul HV se vor consulta specificaiile tehnice de produs aferente. 4.18 Valorile încrcrii de prob pentru piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HV sunt date în tabelul 4.5. Tabelul 4.5 – Valoarile încrcrii de prob pentru piuliele în sistem HV Filet d Seciunea nominal de rezisten a dornului, sA 1) (

mm ) Clasa de calitate

Încrcare de prob p s p S A F

( N ) Stil 1 M12 84,3

M16

M20

M22

M24

M27

M30

M36

1) Pentru seciunea nominal de rezisten a dornului, vezi observaia b) din tabelul 4.3. 4.19 Piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HR vor fi realizate din oeluri având proprietile mecanice indicate în tabelul 4.6. 4.20 Piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HR au valorile încrcrii de prob date în tabelul 4.7. 4.21 Piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HRC vor fi realizate din oeluri având proprietile mecanice indicate în tabelul 4.8.

4.22 Piuliele folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HRC au valorile încrcrii de prob date în tabelul 4.9. 4.23 uruburile de înalt rezisten, cu cap înecat i crestat, folosite în îmbinrile pretensionate în sistem HR vor avea performane minime conform prevederilor din tabelul 4.1, iar încrcarea minim de rupere i încrcarea de prob vor fi conforme tabelului 4.2, corespunztor grupei de caracteristici mecanice. Tabel 4.6 – Performane minime ale oelurilor din care se execut piluliele folosite în sistem HR Clas de calitate Stil piuli Caracteristici mecanice Uniti de msur, limite Filet M12, (M14), M16 (M18), M20, M22, M24, M27, M30, M36 Stare piuli NTR1) TR2) NTR1) TR2)

Tensiune la încrcarea de prob, p S

/ mm N

- -

Duritate Vickers HV min

- -

max

- -

Tensiune la încrcarea de prob, p S

/mm N - - 10003) - Duritate Vickers HV min - -

- max - -

Tensiune la încrcarea de prob, p S

/ mm N - 11603) - 11603) Duritate Vickers HV min -

max -

1) NTR – Oel netratat (fr clire i revenire); 2) TR – Oel tratat (clit i revenit) NOT – Piuliele realizate în stil 2 sunt cu cca. 10% mai înalte decât piuliele similare realizate în stil 1. NOT - Pentru informaii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor din care se execut piuliele folosite în sistemul HR se vor consulta specificaiile tehnice de produs aferente. Tabelul 4.7 – Valorile încrcrii de prob pentru piuliele în sistem HR Filet d Seciunea nominal de rezisten a mandrinei de încercare, sA (

mm ) Clas de calitate

Clas de toleran 6H sau 6AZ Clas de toleran 6H sau 6AZ Încrcarea de prob p s p S A F

( N ) M12 84,3

(M14)

M16

(M18)

M20

M22

M24

M27

M30

M36

§ 4

Tabel 4.8 – Performane minime ale oelurilor din care se execut piluliele folosite în sistem HRC Clas de calitate Stil piuli Caracteristici mecanice Uniti de msur, limite Filet M12, M16 M20, M22, M24, M27, M30 Stare piuli NTR1) TR2) NTR1) TR2)

Tensiune la încrcarea de prob, p S (piulie cu înlimea d m 8,0

)

/ mm N -

Tensiune la încrcarea de prob, p S (piulie cu înlimea d m )

/ mm N -

Duritate Vickers HV min -

max -

1) NTR – Oel netratat (fr clire i revenire); 2) TR – Oel tratat (clit i revenit); Tabelul 4.9 – Valorile sarcinii de prob pentru piuliele în sistem HRC Filet d Seciunea nominal de rezisten a mandrinei de încercare, sA (

mm ) Clas de calitate 10 Clas de toleran 6H sau 6AZ Sarcin de prob p s p S A F

, ( N ) Piulie normale cu m=0,8d Piulie cu înlimea m=d M12 84,3

M16

M20

M22

M24

M27

M30

4.24 uruburile de psuire de înalt rezisten, cu cap hexagonal, folosite în îmbinrile pretensio- nate în sistem HV vor avea performane minime conform prevederilor din tabelul 4.2, iar încrcarea minim de rupere i încrcarea de prob vor fi conforme tabelului 4.3, corespunztor grupei de caracteristici mecanice. 4.25 În cazul asamblrilor de înalt rezisten cu uruburi pretensionate în sistem HR, folosind uruburi cu cap înecat crestat i piuli, caracteristicile mecanice ale uruburilor i piulielor sunt cele prezentate mai sus, corespunztor clasei de calitate folosite. 4.26 aibele folosite în componena îmbinrilor pretensionate vor fi executate din oel i vor avea duritatea maxim dup cum urmeaz: - Pentru aible plate i aible plate teite, folosite în sistemele HV i HR, se impune o duritate în domeniul (300...370) HV ; - Pentru aibele adaptoare folosite la asamblrile cu uruburi cu cap înecat i crestat, se impune o duritate în domeniul (45...50) HRC (prin clire); - Pentru aibele indicatoare de pretensionare se impune o duritate maxim de 380 HV . 4.27 Pentru organe de asamblare corespunztoare unor uruburi pretensionate de înalt rezisten din alte grupe, de alte tipuri sau conform altor prescripii tehnice, parametrii tehnici i tehnologici de proiectare trebuie s satisfac cerinele prezentelor instruciuni tehnice i vor stabilii numai pe cale experimental. 4.28 Organele de asamblare pot fi utilizate doar dup satisfacerea prevederilor de la pct.7.1 din prezentele instruciuni.

II.3 Materiale pentru sudur 4.29 Toate materialele pentru sudare trebuie s corespund cerinelor specificaiei tehnice de produs aplicabile (a se vedea tabelul 5 din SR EN 1090 – 2+A1). 4.30 Materialele consumabile pentru sudare trebuie s fie corespunztoare procedeului de sudare i materialului care trebuie sudat. III. DISPOZITIVE 4.31 Dispozitivele de strângere controlat utilizate pot fi: - cu strângere manual la care indicaia de atingere a momentului de strângere presetat este de tip mecanic (cu prag) sau electronic cu avertizare vizual i/sau sonor. - cu strângere automat, de tip electromecanic, pneumatic sau hidraulic, la care indicaia de atingere a momentului de strângere presetat este de tip mecanic (cu prag) sau electronic cu avertizare vizual i/sau sonor. 4.32 În cazul folosirii dispozitivelor electronice de strângere controlat, se recomand utilizarea acelor dispozitive care au posibilitatea de memorare a valorilor momentelor de strângere. Ulterior, valorile momentelor de strângere vor fi descrcate pe suportul de memorie al unui sistem de calcul în vederea prelucrrii. 4.33 Dispozitivul de strângere controlat folosit în vederea realizrii pretensionrii trebuie s corespund gamei de momente de strângere, gamei de uruburi utilizate, utilitilor din antier (energie electric, aer comprimat, etc.), precum i posibilitilor de utilizare la poziiile de montaj din antier. 4.34 Se vor utiliza numai dispozitive de strângere controlat, însoite de urmtoarele documente: - instruciuni de utilizare i întreinere în limba român; - certificat de etalonare (cu indicarea perioadei de valabilitate a acesteia); - certificat de garanie. 4.35 Domeniul de valori pentru momentele de strângere posibil a fi realizate cu un dispozitiv de strângere controlat trebuie s fie mai larg decât domeniul de valori pentru momentele de strângere individuale ce trebuie realizate cu respectivul dispozitiv. În acest sens, se impune respectarea relaiei: M d i d n i M M M ,1 ,

,1 max min

(4.1) unde: min d M - momentul de strângere minim ce poate fi realizat cu dispozitivul de strângere controlat; max d M - momentul de strângere maxim ce poate fi realizat cu dispozitivul de strângere controlat; i M - moment de strângere individual din gama de realizat; M n - numrul momentelor individuale de strângere din gama de realizat. 4.36 Pentru acoperirea domeniului de valori de strângere rezultat poate fi utilizat un multiplicator de moment compatibil cu dispozitivul de strângere controlat. 4.37 Se interzice folosirea acelor dispozitive de strângere care, în procesul de strângere, produc solicitri cu oc în uruburile supuse pretensionrii. 4.38 Se interzice utilizarea de aa natur a dispozitivelor de strângere încât, în procesul de strângere, s se induc solicitri cu oc în uruburile supuse pretensionrii. 4.39 Este obligatorie întreinerea i etalonarea dispozitivelor de strângere controlat folosite pentru realizarea pretensionrilor uruburilor de înalt rezisten, în conformitate cu instruciunile productorului i la intervalele indicate de acesta (sau dup un numr maxim de folosiri), îns cel puin o dat pe an.

4.40 Cheile dinamometrice utilizate în toate etapele metodei cu cuplu de rsucire trebuie s aib o exactitate de ± 4 %. Exactitatea fiecrei chei trebuie verificat cel puin o dat pe sptmân i, în cazul cheilor pneumatice, de fiecare dat când se schimb lungimea furtunului. Verificarea, realizat de ctre unitatea de construcii-montaj, se va face folosind un dispozitiv de verificare, electronic sau mecanic, achiziionat de la acelai productor de la care a fost achiziionat i dispozitivul de strângere controlat sau de la alt productor de astfel de dispozitive, verificându-se la achiziionare compatibilitatea cu domeniul de msurare i compatibilitatea de conlucrare a celor dou dispozitive. 4.41 Cheile dinamometrice utilizate în prima etap a metodei combinate, trebuie s aib o exactitate de ± 10 %. Exactitatea fiecrei chei trebuie verificat ca la pct. 4.40. 4.42 Dac la verificrile efectuate se constat o abatere de la parametrii de funcionare normal a dispozitivului de strângere controlat, acesta trebuie etalonat. 4.43 Trebuie meninute înregistrri privind verificrile periodice efectuate asupra dispozitivelor de strângere controlat, prin sistemul de calitate implementat de la unitatea de construcii-montaj. 4.44 Trebuie efectuat verificarea dup orice incident produs în timpul utilizrii (impact semnificativ, cdere, suprasolicitare etc.), care afecteaz buna funcionare a cheii.

5. CALCULUL ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE 5.1 Categoriile de îmbinri ce pot fi realizate cu uruburi de înalt rezisten pretensionate sunt urmtoarele (conform SR EN 1993-1-8): - Categoria B: Îmbinri rezistente la lunecare în stare limit de serviciu – În aceast categorie se folosesc uruburi pretensionate conform pct 1.3. Lunecarea nu trebuie s se produc în aceast stare limit. Fora de forfecare de calcul la starea limit de exploatare normal nu trebuie s depeasc rezistena de calcul la lunecare. Fora de forfecare ultim de calcul nu trebuie s depeasc rezistena de calcul la forfecare i nici fora capabil la presiune pe gaur. - Categoria C: Îmbinri rezistente la lunecare la starea limit ultim – În aceast categorie se folosesc uruburi pretensionate conform pct. 1.3. Lunecarea nu trebuie s se produc la starea limit ultim. Fora de forfecare de calcul ultim nu trebuie s depeasc rezistena de calcul la lunecare i nici rezistena la presiune pe gaur. Pentru îmbinrile care sunt supuse la întindere, se verific suplimentar rezistena plastic de calcul în seciunea net la gurile pentru uruburi Rd net N , (a se vedea paragraful 6.2 din SR EN 1993-1-1). - Categoria E: Îmbinri solicitate la întindere, pretensionate - În aceast categorie se folosesc uruburi din clasele de calitate 8.8 i 10.9 cu strângere controlat conform SR EN 1090- 2+A1. Obs. Pentru categoriile B i C se vor folosi doar uruburi de înalt rezisten parial filetate, astfel în cât în seciunile de forfecare s se regseasc poriunea nefiletat a urubului. 5.2 Verificrile pentru îmbinrile descrise la pct. 5.1 sunt centralizate în tabelul 5.1. Tabelul 5.1 – Verificri de calcul ale îmbinrilor cu uruburi pretensionate Categorie îmbinare Verificri Observaii Îmbinri solicitate la forfecare B – lunecare împiedecat la starea limit de exploatare normal ser Rd s ser Ed v F F , , , , Rd v Ed v F F , , Rd b Ed v F F , , Trebuie folosite uruburi pretensionate din grupele 8.8 i 10.9. Pentru rezistena la lunecare la starea limit de exploatare normal, a se vedea

§ 5

paragraful 5.28. C – lunecare împiedecat la starea limit ultim Rd s Ed v F F , , Rd b Ed v F F , , Rd net Ed v N F , , Trebuie folosite uruburi pretensionate din grupele 8.8 i 10.9. Pentru rezistena la lunecare la starea limit de exploatare normal, a se vedea paragraful 5.28. Pentru Rd net N , a se vedea rel. (6.8) coninut în paragraful 6.2 din SR EN 1993-1-1 Îmbinri solicitate la întindere E - pretensionate Rd t Ed t F F , , Rd p Ed t B F , , Trebuie folosite uruburi pretensionate din grupele 8.8 i 10.9. Pentru Rd p B , a se vedea tabelul 5.4 Notaiile folosite în tabel au urmtoarele semnificaii: Rd p B , - rezistena de calcul la forfecare prin strpungere de ctre capul urubului sau piuli; Rd bF , - fora capabil la presiune pe gaur a urubului; Ed tF , - efortul de întindere de calcul în urub la starea limit ultim; Rd tF , - fora capabil de întindere a urubului; Rd sF , - rezistena de calcul la lunecare a urubului, la starea limit ultim; Ed vF , - efortul de forfecare de calcul în urub, la starea limit ultim; Rd vF , - fora capabil la forfecare a urubului; ser Ed vF , , - efortul de forfecare de calcul în urub, la starea limit a exploatrii normale; ser Rd sF , , - rezistena de calcul la lunecare a urubului, la starea limit a exploatrii normale; Rd net N , - valoarea de calcul a rezistenei la întindere a seciunii transversale nete. Observaii:

1. Fora de întindere de calcul Ed tF , include forele care se datoreaz efectului de pârghie.

2. uruburile care sunt solicitate la forfecare i întindere satisfac i criteriile prezentate în tabelul 5.4. NOT - Acolo unde dispozitivele de fixare sunt solicitate la întindere, acestea se dimensioneaz pentru a prelua fora suplimentar datorat efectului de pârghie, dac acesta se poate produce. 5.3 Distanele minime i maxime între guri, distanele de la centrul gurii pân la marginea elementului de costrucie metalic, pe direcia efortului i distanele de la centrul gurii pân la marginea elementului de costrucie metalic, perpendicular de direcia efortului, sunt prezentate în tabelul 5.2. 5.4 Valorile adoptate, ca valori caracteristice, în calculele de proiectare a îmbinrilor pre- tensionate, pentru limita de curgere yb f i rezistena la rupere ub f a uruburilor de înalt rezisten pretensionate sunt date în tabelul 5.3. 5.5 Pentru oelurile de construcii, valorile limitei de curgere i ale rezistenei de rupere considerate în calcule vor fi cele coninute în câmpurile relevante din specificaiile tehnice de produs. 5.6 Pentru oelurile de construcii, valorile pentru constantele elastice i coeficientul deformaiei termice liniare luate în considerare în calcule, vor fi cele specificate la pct. 4.11.

Tabel 5.2 – Distane minime i maxime între guri i distane de la centrul gurii pân la marginea elementului de costrucie metalic pe direcia efortului i perpendicular pe efort Distane conform figurii 5.1 Minime Maxime 1),2),3) Structuri executate din oeluri neîmbuntite la coroziune Structuri executate din oeluri îmbuntite la coroziune Oeluri care sunt supuse condiiilor atmosferice sau altor factori corozivi Oeluri care nu sunt supuse condiiilor atmosferice sau altor factori corozivi Distana de la centrul gurii pân la marginea elementului de costrucie metalic pe direcia efortului, 1e

2,1 d mm t

4 mm t

;

max Distana de la centrul gurii pân la marginea elementului de costrucie metalic perpendicular pe direcia efortului, 2e

2,1 d mm t

4 mm t

;

max Distana 3e în guri ovalizate )

5,1 d Distana 4e în guri ovalizate )

5,1 d Distana între guri, 1p

2 d , mm t

;

min mm t

;

min mm t

1 ;

min min

Distana între guri,

,1p mm t

;

min Distana între guri, i p ,1 mm t

;

min

Distana între guri, )

4,2 d mm t

;

min

mm t

;

min

mm t

1 ;

min min

1) Valorile maxime ale distanelor dintre dispozitivele de fixare, precum i ale distanelor de la dispozitivele de fixare la marginea elementelor de costrucie metalic pe direcia sau perpendicular pe direcia de transmitere a eforturilor nu se limiteaz, cu excepia urmtoarelor cazuri: - la elementele comprimate, pentru a evita voalarea i a preveni coroziunea elementelor expuse (valorile limit sunt indicate în tabel); - la elementele întinse, pentru a preveni coroziunea (valorile limit sunt indicate în tabel). 2) Rezistenele de voalare a plcilor comprimate între dispozitivele de prindere se calculeaz conform SR EN 1993-1-1, folosind o lungime de voalare de ip 6,0 . Nu este necesar verificarea voalrii între dispozitivele de fixare dac 9 1 t p . Distana pân la marginea elementului de costrucie metalic nu trebuie s depeasc condiiile de prevenire a voalrii impuse elementelor comprimate în consol, a se vedea SR EN 1993-1-1. Distana pân la marginea elementului de costrucie metalic nu este influenat de aceast condiie. 3)t este grosimea cea mai mic a elementelor exterioare îmbinate. 4) Limitele dimensiunilor gurilor ovalizate sunt date în SR EN 1090-2+A1. 5) Pentru rânduri de dispozitive de fixare decalate se poate folosi o distan minim între rânduri de

2,1 d p , cu condiia ca lungimea L minim s respecte inegalitatea

4,2 d L . NOT – Pentru îmbinri supuse solicitrilor care provoac fenomene de oboseal, distanele 1e , 2e , 1p i 2p vor respecta indicaiile din Tabelul 8.1 – Elemente plane i îmbinri mecanice din SR EN 1993-1-9.

a e1 p1 L b c p1 d p1,0 p1,i Rând exterior Rând interior e4 R=0,5d0 e Figura 5.1 – Distane pân la captul i marginea elementelor de costrucie metalic i distane între dispozitive de fixare a – distane între dispozitivele de fixare; b – distane între dispozitivele de fixare poziionate decalat (în zig-zag); c – distane între dispozitivele de fixare poziionate decalat – elemente comprimate; d – distane pentru elemente întinse; e - distane pân la captul i pân la marginea elementului de costrucie metalic pentru guri ovalizate Tabel 5.3 - Limita de curgere i rezistena la rupere a uruburilor de înalt rezisten pretensionate Grupa de caracteristici mecanice Limita de curgere

mm N f yb Rezistena la rupere

mm N f ub Grupa 8.8

Grupa 10.9

NOT – Limita de curgere nom p yb R f ,2 ,0

(poz. 5 în tabelul 4.2), iar rezistena la rupere nom m ub R f ,

(poz. 2 în tabelul 4.2) I. REZISTENA DE CALCUL A DISPOZITIVELOR DE FIXARE INDIVIDUALE I.1. uruburi 5.7 Rezistena de calcul pentru un ansamblu de fixare, solicitat la forfecare i/sau întindere este prezentat în tabelul 5.4 din prezentele instruciuni tehnice. 5.8 Pentru uruburi pretensionate conform pct.1.3, fora de pretensionare de calcul, Cd p F , , folosit în calcule, se determin cu relaia:

, / 7,0 M s ub Cd p A f F

(5.1) NOT -

M este coeficient parial de siguran, conform tabelului 2.1 din SR EN 1993-1-8. Valoarea recomandat a acestui coeficient este: 1,1

M 5.9 Rezistena de calcul la traciune i forfecare a poriunii filetate a unui urub prezentat în tabelul 5.4 se folosete numai pentru uruburile executate conform pct. 1.2.4 din SR EN 1993-1-8. 5.10 Fora capabil la forfecare Rd vF , din tabelul 5.4 se folosete numai pentru uruburi în guri cu tolerane ce nu depesc toleranele pentru guri normale.

5.11 uruburile M12 i M14 pot fi folosite în guri cu tolerana de mm

, cu condiia ca fora capabil de presiune pe gaur a grupului de uruburi s fie mai mic sau egal cu fora capabil la forfecare a grupului de uruburi. Suplimentar, fora capabil la forfecare Rd vF , trebuie determinat prin multiplicarea cu

0, a valorii indicate în tabelul 5.4. 5.12 uruburile din îmbinrile psuite se calculeaz folosind metodele pentru uruburi în guri normale. 5.13 Pentru uruburi în îmbinri psuite, lungimea poriunii filetate în contact cu tabla nu trebuie s depeasc

din grosimea tablei (vezi figura 5.2). Figura 5.2 – Poriunea filetat a tijei pentru uruburile folosite în îmbinri psuite 5.14 Tolerana gurilor pentru îmbinri psuite trebuie s respecte prevederile din SR EN 1090- 2+A1. 5.15 Pentru îmbinrile cu un singur plan de forfecare i singur rând de uruburi, (vezi figura 5.3), uruburile sunt prevzute cu aibe atât sub piuli, cât i sub capul urubului. Fora capabil la presiune pe gaur pentru fiecare urub este limitat la:

, /

5,1 M u Rd b t d f F (5.2) NOT -

M este coeficient parial de siguran, conform tabelului 2.1 din SR EN 1993-1-8. Valoarea acestui coeficient este:

M Figura 5.3 – Îmbinare cu un singur plan de forfecare i un singur rând de uruburi tp Figura 5.4 – Dispozitive de fixate prin plci de compensare (fururi)

§ 6

5.16 În cazul îmbinrilor cu un singur plan de forfecare realizate cu un singur urub sau un singur rând de uruburi, vor fi folosite, în mod obligatoriu, aibe clite. 5.17 La îmbinrile cu uruburi solicitate la forfecare care sunt prevzute cu plci de compensare cu o grosime total

d t p , (vezi figura 5.4), fora capabil la forfecare Rd vF , , calculat conform indicaiilor din tabelul 5.3 trebuie multiplicat cu un factor de reducere p : p p t d d

dar

p (5.3) Tabelul 5.4 – Fore capabile pentru ansamblul de fixare, solicitate la forfecare i/sau întindere Mod de cedare Relaii de calcul For capabil la forfecare pentru un plan de forfecare

, M ub v Rd v A f F

NOT – Pentru valorile coeficientului v se va consulta tabelul 3.4 din standardul SR EN 1993-1-8. For capabil la presiune pe gaur1),2),3)

M ub b Rd b t d f k F

unde 0.1 ; ; min u ub d b f f NOT – Pentru valorile coeficienilor d i 1k se va consulta tabelul 3.4 din standardul SR EN 1993-1-8, cu modificrile impuse prin standardul SR EN 1993- 1-8:2006/AC:2010. For capabil la întindere2)

, M s ub b Rd t A f a k F

NOT – Pentru valorile coeficientului 2k se va consulta tabelul 3.4 din standardul SR EN 1993-1-8. Rezistena de calcul la forfecare prin strpungere

, 6,0 M u p m Rd p f t d B

Solicitare compus: forfecare i întindere 0,1 4,1 , , , , Rd t Ed t Rd v Ed v F F F F

1) Fora capabil la presiune pe gaur a uruburilor, Rd b F , : - în guri mari, se reduce la 8,0 din fora capabil la presiune pe gaur în guri normale; - în guri ovalizate, având axa longitudinal perpendicular pe direcia de transmitere a efortului, se reduce la 6,0 din fora capabil la presiune pe gaur în guri rotunde, normale. 2) Pentru uruburi cu cap înecat: - fora capabil la presiune pe gaur, Rd bF , , trebuie determinat pentru o grosime a tablei, t , egal cu grosimea tablei prinse, din care se scade înlimea înecat a urubului; - pentru determinarea forei capabile la întindere, Rd tF , , unghiul i adâncimea capului înecat trebuie s fie conform pct. 1.2.4 din SR EN 1993-1-1, în caz contrar fora capabil la întindere, Rd tF , , se ajusteaz corespunztor. 3) În cazul în care pentru un urub efortul nu este paralel cu maginea pieselor îmbinate, fora capabil la presiune pe gaur poate fi verificat separat pentru componentele paralele i perpendiculare pe capt ale efortului pe urub. 5.18 Pentru îmbinri cu dou planuri de forfecare la care plcile de compensare sunt dispuse pe ambele pri ale îmbinrii, pt este grosimea celei mai subiri plci de compensare. I.2. uruburi injectate 5.19 uruburile injectate pot fi folosite ca alternativ la uruburile obinuite pentru îmbinrile corespuzând categoriilor B i C, specificate la pct. 5.1. Se recomand ca utilizarea acestora s se fac doar cu acordul proiectantului i numai ca soluie de remediere in situ. 5.20 Detaliile de fabricaie i montaj a uruburilor injectate sunt specificate în SR EN 1090-2+A1.

I.2.1 Fore de calcul pentru uruburile injectate 5.21 Metoda de calcul prezentat la acest punct se folosete pentru îmbinri cu uruburi injectate din grupa 8.8 sau 10.9. Se presupune c îmbinrile cu uruburi respect condiiile prezentate în prezentele instruciuni,. 5.22 Efortul de forfecare de calcul la starea limit a exploatrii normale pentru uruburi din categoria B de îmbinri, precum i efortul de forfecare de calcul la starea limit ultim pentru uruburi din categoria C de îmbinri nu trebuie s depeasc rezistena la lunecare în starea limit plus rezistena la presiunea pe gaur a rinii la starea limit. Suplimentar, efortul de forfecare de calcul la starea limit ultim într-un urub folosit în îmbinri din categoriile B i C nu trebuie s depeasc fora capabil la forfecare a urubului i nici fora capabil la presiune pe gaur a acestuia. Figura 5.5 – Factorul funcie de raportul dintre grosimile plcilor 5.23 Fora capabil la presiune pe gaur a rinii, sin , , re Rd bF , se determin cu relaia:

sin , sin , sin , , M re b re b s t re Rd b f dt k k F

(5.4) unde: sin , , re Rd b F - fora capabil la presiune pe gaur a unui urub de injecie; - coeficient ce depinde de raportul grosimilor plcilor îmbinate, conform figurii 5.5 i tabelului 5.4. sin ,re bf - rezistena la presiune pe gaur a rinii. Se determin conform metodei din SR EN 1090-2+A1; sin ,re bt - grosimea de contact efectiv a rinii, conform tabelului 5.4. tk - coeficient depinzând de tipul strii limit: - pentru stare limit a exploatrii normale, 0,1

tk - pentru stare limit ultim, 2,1

tk sk este un coeficient depinzând de tipul gurii: - pentru guri cu tolerane normale, 0,1

sk ; - pentru guri mari, m ks 1,0 0,1

, unde m este diferena (în mm) dintre diametrul unei guri mari i diametrul gurii normale corespunztoare. În cazul gurilor ovalizate scurte specificate în SR EN 1090-2+A1,

5,0 m , fiind diferena (în mm) dintre lungimea i limea gurii. 5.24 Pentru uruburile având lungime de strângere mai mare decât d 3 , în calculul forei capabile la forfecare a unui urub se folosete o lungime mai mic, cel mult egal cu d 3 pentru determinarea grosimii efective de contact sin ,re bt (a se vedea figura 5.6).

Figura 5.6 – Limitarea lungimii efective pentru uruburi injectate lungi II. REZISTENA DE CALCUL A GRUPURILOR DE ANSAMBLURI DE FIXARE 5.25 Fora capabil a grupurilor de dispozitive de fixare poate fi determinat i ca suma forelor capabile la presiune pe gaur, Rd bF , , a dispozitivelor de fixare individuale, dac fora capabil la forfecare Rd vF , a unui dispozitiv de fixare individual este mai mare sau egal cu fora capabil la presiunea pe gaur, Rd b F , . În caz contrar, fora capabil a unui grup de dispozitive de fixare trebuie considerat egal cu produsul dintre numrul de dispozitive de fixare din grup i cea mai mic for capabil din grup. III. REZISTENA DE CALCUL A ÎMBINRILOR LUNGI 5.26 La îmbinrile la care distana jL dintre centrele dispozitivelor de fixare de capt, msurat în direcia de transmitere a forei (vezi figura 5.7), este mai mare decât d 15 , fora capabil la forfecare, Rd vF , , a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor subunitar, Lf , dat de relaia: d d Lj Lf

, dar 0,1

,0 Lf (5.5) Figura 5.7 – Îmbinri lungi 5.27 Prevederile de la pct. 5.26 nu se aplic acolo unde exist o distribuie uniform a transferului forei de-a lungul îmbinrii, ca în cazul transferului forei de forfecare între inima i talpa unei seciuni. IV. REZISTENA DE CALCUL LA LUNECARE 5.28 Fora de calcul la lunecare a unui urub pretensionat se determin cu relaia:

, , M C p s Rd s F n k F

(5.6a) ser M C p s ser Rd s F n k F ,3 , , ,

(5.6b) unde: sk - coeficient cu valori dup cum urmeaz: - uruburi folosite în guri normale:

sk ;

- uruburi folosite în guri mari sau în guri ovalizate scurte cu axa ovalizrii perpendicular pe direcia de transmitere a forei:

sk ; - uruburi folosite în guri ovalizate scurte cu axa ovalizrii paralel cu direcia de transmitere a forei:

sk ; - uruburi folosite în guri ovalizate lungi cu axa ovalizrii perpendicular pe direcia de transmitere a forei: 7,0

sk ; - uruburi folosite în guri ovalizate lungi cu axa ovalizrii paralel cu direcia de transmitere a forei:

sk . n- numrul suprafeelor de frecare din îmbinare. - coeficientul de frecare obinut prin încercri specifice pentru suprafaa de frecare, conform SR EN 1090-2+A1, sau, atunci când este relevant, conform tabelului 5.7. NOT -

M i ser M ,3 sunt coeficieni pariali de siguran. Valorile recomnadate pentru aceti coeficieni sunt urmtoarele:

M , 1,1 ,3

ser M Tabelul 5.7 – Coeficientul de frecare, , pentru uruburi pretensionate Tratament al suprafeei Clasa suprafeei de frecare Coeficient de frecare Suprafee sablate cu alice sau nisip cu îndeprtarea ruginii neaderente, fr cratere. A 0,5 Suprafee sablate cu alice sau nisip:

a) metalizate prin pulverizare cu produs pe baz de aluminiu sau zinc,

b) cu un strat de vopsea pe baza de silicat de zinc alcalin cu grosimea de la 50 m pân la 80 m . B 0,4 Suprafee curate cu perie de sârm sau cu flacr, cu îndeprtarea ruginii neaderente C 0,3 Suprafee rezultate la laminare D 0,2

NOTA 1 – Cerinele de inspecie sunt conform SR EN 1090-2+A1

NOTA 2 – Clasificarea altor modaliti de pregtire ale suprafeelor de frecare se bazeaz pe încercri fcute pe eantioane reprezentative pentru suprafaa folosit în structur, folosind procedura specificat în SR EN 1090-2+A1

NOTA 3 – Definiiile claselor suprafeelor de frecare sunt prezentate în SR EN 1090-2+A1

NOTA 4 – La suprafeele tratate prin vopsire se poate produce, în timp, o pierdere de pretensionare.

NOTA 5 - În tabel sunt prezentate tratamentele suprafeelor care pot fi considerate c asigur coeficientul de frecare minim corespunztor clasei specificate a suprafeei de frecare, fr încercare. 5.29 Fora de pretensionare de calcul, C p F , , folosit în relaia (5.6) se determin cu relaia: s ub C p A f F 7,0 , (5.7) 5.30 În cazul în care valorile coeficienilor de frecare dintre suprafeele de contact ale elementelor îmbinate nu sunt cunoscuti, datorit incertitudinii stabilirii claselor suprafeelor de frecare, sau datorit contaminrii acestor suprafee (de exemplu, prin grunduire), iar metodele de curare nu dau rezultate, coeficientul de frecare se va determina prin metoda descris în ANEXA C, coninut în standardul SR EN 1090-2+A1. NOT - Prevederile de la pct. 5.30 se aplic i plcilor de compensare (fururilor).

§ 7

IV.1.Îmbinare solicitat la traciune combinat cu forfecare 5.31 Dac o îmbinare pretensionat este supus unui efort de întindere de calcul, Ed tF , sau ser Ed tF , , , suplimentar efortului de forfecare de calcul, Ed vF , sau ser Ed vF , , , care are tendina s produc lunecare, rezistena de calcul la lunecare a unui urub se determin dup cum urmeaz: - pentru îmbinri de categoria B: ser M ser Ed t C p s ser Rd s F F n k F ,3 , , , , , 8,0

(5.8 a) - pentru îmbinri de categoria C:

, , , 8,0 M Ed t C p s Rd s F F n k F

(5.8 b) NOT - ser M ,3 este coeficient parial de siguran. Valoarea recomandat a acestui coeficient este: 1,1 ,3

ser M 5.32 Dac într-o îmbinare fora de contact în zona comprimat echilibreaz fora de traciune ce se dezvolt în zona întins, nu este necesar reducerea rezistenei la lunecare a îmbinrii. IV.2. Îmbinri hibride 5.33 Ca excepie de la prevederile coninute în paragraful 2.4 (3) din SR EN 1993-1-1, pentru uruburile pretensionate calculate s transmit eforturile prin frecare la starea limit ultim (categoria C în paragraful 5.1 al prezentelor instruciuni tehnice) se poate admite c preiau eforturile împreun cu sudurile, dac pretensionarea final a uruburilor se face dup sudarea elementelor îmbinrii. V. SLBIREA SECIUNII DAT DE GURILE PENTRU URUBURI 5.34 Efectul slbirii seciunii dat de gurile pentru uruburi se ia în considerare în conformitate cu prevederile coninute în standardul SR EN 1993-1-8, paragraful 6.2.2. V.1. Calculul ruperii în bloc 5.35 Ruperea în bloc, exemplificat în figura 5.8, const în cedarea la forfecare de-a lungul unui rând de uruburi în suprafaa de forfecare a grupului de guri, însoit de ruperea la întindere de-a lungul liniei de guri în suprafaa întins a grupului de uruburi. 5.36 În cazul grupurilor simetrice de uruburi, solicitate de o încrcare aplicat în lungul axei de simetrie, rezistena la rupere în bloc, Rd eff V ,1, , se poate calcula cu relaia:

,1,

M nv y M nt u Rd eff A f A f V

(5.9) în care nt A este aria net solicitat la întindere, iar nv A este aria net solicitat la forfecare. 5.37 Dac un grup de grup de uruburi este solicitat de o încrcare excentric, atunci rezistena la rupere în bloc, Rd eff V ,

, , se poate calcula cu relaia:

5,0 M nt y M nv u Rd eff A f A f V

(5.10)

Figura 5.8 – Rupere în bloc 1 – for de traciune mic; 2 – for de forfecare mare; 3 – for de forfecare mic; 4 – for de traciune mare V.2. Corniere prinse pe o singur arip i alte elemente îmbinate nesimetric, solicitate la întindere 5.38 Excentricitatea în îmbinri (vezi paragraful 2.7 (1) din SR EN 1993-1-8) i efectele distanei dintre uruburi i a distanei dintre urub i marginea elementelor de costrucie metalic sunt luate în considerare la determinarea rezistenei de calcul pentru elementele asimetrice i pentr elementele simetrice prinse nesimetric (de exemplu, cornierele cu aripi egale, prinse pe o singur arip). 5.39 Dac un singur cornier solicitat la întindere, este prins cu uruburi dispuse într-un singur rând, (vezi figura 5.9), acesta poate fi considerat solicitat la întindere centric pe o suprafa efectiv net, pentru care rezistena la rupere de calcul se determin dup cum urmeaz: - prindere cu un singur urub:

, 5,0 0,2 M u Rd u t d e f N

(5.11) - prindere cu un dou uruburi:

, M u net Rd u f A N

(5.12) - prindere cu un trei sau mai multe uruburi:

, M u net Rd u f A N

(5.13) În care

sunt coeficieni de reducere, iar net A este aria net a cornierului.

NOTA 1 - Valorile acestor coeficieni

sunt date în tabelul 3.8 din standardul SR EN 1993-1-8.

NOTA 2 - Pentru corniere cu aripi inegale, prinse pe aripa mai mic, net A se consider egal cu aria net a unui cornier echivalent cu aripi egale, având dimensiunea aripii egal cu cea a aripii mici a cornierului echivalat

d0 e2 e2 e2 Figura 5.9 – Elemente de tip cornier, prinse pe o singur arip V.3. Corniere de legtur 5.40 Cornierul de legtur din figura 5.10 care prinde elemente tip cornier i uruburi de prindere ale acestora de un guseu sau alt element de suport, trebuie calculat considerând c preia o for de 1,2 ori mai mare decât fora din aripa elementului care nu este prins direct de guseu. Figura 5.10 – Îmbinare folosind cornier de legtur 5.41 Dimensionarea dispozitivelor de fixare ale cornierului de legtur de aripa elementului care nu este prins direct de guseu, va lua în considerare o for de 1,4 ori mai mare decât fora care se dezvolt în aripa elementului care nu este prins direct de guseu. 5.42 În cazul în care cornierele de legtur se fixeaz pe un profil U sau pe un profil similar, în calculul de dimensionare se va considera o for de 1,1 ori mai mare decât fora ce se dezvolt în aripa profilului U. În acest caz, dispozitivele de fixare care prind cornierul de legtur trebuie dimensionate considerând o for de 1,2 ori mai mare decât fora din aripa profilului U. 5.43 În cazul prinderii cornierelor de legtur de gusee sau alte elemente de suport, se interzice ca prinderea s se realizeze cu un singur urub. VI. PRECIZRI PRIVIND EFECTUL DE PÂRGHIE 5.44 În cazul în care în îmbinare sunt dispozitive de fixare supuse la întindere i este prezent efectul de pârghie, acestea vor fi dimensionate luând în considerare i fora suplimentar datorat acestui efect. 5.45 Regulile prezentate în paragraful 6.2.4 din standardul SR EN 1993-1-8 in seama, în mod implicit, de efectul de pârghie.

VII. DISTRIBUIA FORELOR ÎNTRE DISPOZITIVELE DE FIXARE, LA STAERA LIMIT ULTIM 5.46 Pentru nodurile solicitate la încovoiere, distribuia forelor între dispozitivele de fixare poate fi liniar (proporional cu distana dintre axa urubului i centrul de rotire) sau plastic (se poate accepta orice distribuie care asigur echilibrul static, în condiiile în care nu se depete rezistena componentelor, iar ductilitatea acestora este suficient). 5.47 Distribuia liniar în domeniul elastic a tensiunilor interne se folosete în urmtoarele cazuri: - în cazul uruburilor folosite în îmbinri din categoria C, rezistente prin frecare; - în cazul îmbinrilor solicitate la forfecare pentru care fora capabil la forfecare a unui urub este inferioar forei capabile la presiune pe gaur ( Rd b Rd v F F , , ); - în cazul îmbinrilor supuse la oc, vibraii sau încrcri alternante, cu excepia celor datorate vântului. 5.48 Pentru nodurile solicitate doar la forfecare concentric, încrcarea se poate considera ca fiind distribuit uniform între dispozitivele de fixare, dac dimensiunea i grupa dispozitivelor de fixare sunt aceleai. NOT – În ANEXA B sunt date recomandri de aplicare a metodei elementului finit la analiza comportrii îmbinrilor folosind uruburi de înalt rezisten pretensionate. VIII. PROCEDURA DE CALCUL A ÎMBINRILOR CU URUBURI DE ÎNALT REZIS- TEN PRETENSIONATE 5.49 Este recomandabil ca îmbinrile cu uruburi de înalt rezisten pretensionate s fie calculate dup o procedur ale crei etape sunt urmtoarele: Etapa 1. Formularea problemei. Sunt specificate cerinele impuse îmbinrii, categoria aces- teia, sarcinile funcionale, semifabricate folosite, materiale, documente de referin, etc. Etapa 2. Soluie tehnic. Pe baza datelor de intrare definite în etapa 1, se adopt o soluie tehnic compatibil cu datele de intrare. Descrierea soluiei tehnice trebuie s conin toate informaiile necesare atât pentru caracterizarea complet a îmbinrii, cât i pentru fundamentarea validrii prin calcul a acesteia. În acest sens, vor fi specificate urmtoarele: - schema de principiu a soluiei tehnice adoptate; - numrul dispozitivelor de fixare, precum i dispunerea acestora în îmbinare; - geometria îmbinrii cu precizarea distanelor dintre dispozitivele de fixate, precum i dintre dispozitivele de fixare i marginile zonei de îmbinare, aa cum au fost definite în tabelul 5.2 i pe baza celor coninute în acest tabel; - eventualele simetrii geometrice i de încrcare ale îmbinrii; - uruburile de înalt rezisten adoptate (vor fi specificate dimensiunile geometrice i grupa acestora). Caracteristicile geometrice ale îmbinrii vor fi sintetizate într-un tabel, având urmtorul cap: Dimensiune Domeniu de variaie sau relaie de calcul Domeniu numeric sau valoare numeric Valoare adoptat Etapa 3. Validarea soluiei tehnice prin calcul. Soluia tehnic adoptat se consider valid numai dac sunt îndeplinite toate verificrile impuse în tabelul 5.1, în concordan cu categoria îmbinrii. Tabelul 5.8 conine precizri asupra calculului mrimilor care intervin în verificrile impuse în tabelul 5.1.

§ 8

Tabelul 5.8 – Calculul mrimilor ce intervin în verificrile impuse îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten pretensionate Categorie îmbinare Verificri impuse Mod de calcul, relaie de calcul, sau localizarea acesteia B ser Rd s ser Ed v F F , , , , Rd v Ed v F F , , Rd b Ed v F F , , ser Ed vF , , - pe baza formulrii problemei Ed vF , - pe baza formulrii problemei ser Rd sF , , - rel. (5.8a) Rd vF , - tabelul 5.4 Rd bF , - tabelul 5.4 C Rd s Ed v F F , , Rd b Ed v F F , , Rd net Ed v N F , , Ed vF , - pe baza formulrii problemei Rd sF , - rel. (5.6) Rd bF , - tabelul 5.4 Rd net N , - rel. (6.8) din SR EN 1993-1-1 E Rd t Ed t F F , , Rd p Ed t B F , , Ed tF , - pe baza formulrii problemei Rd tF , - tabelul 5.4 Rd p B , - tabelul 5.4 Sinteza verificrilor se va prezenta într-un tabel, având urmtorul cap: Mrime calculat sau adoptat Valoare U.M. Verificri NOT - În anexa C (informativ) este prezentat calculul unei îmbinri cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, respectând procedura de calcul prezentat mai sus.

6. FABRICAREA ELEMENTELOR ÎMBINRII I. CONDIII GENERALE 6.1 Semifabricatele din care se realizeaz elementele îmbinrii vor respecta toleranele, dimen- siunile i condiiile tehnice de livrare prevzute în specificaiile tehnice de produs aferente i prezentele instruciuni tehnice. 6.2 Organele de asamblare folosite la realizarea dispozitivelor de fixare pretensionate vor respecta cerinele impuse prin specificaiile tehnice de produs aferente i prezentele instruciuni tehnice. 6.3 Organele de asamblare au caracteristicile dimensionale înscrise în specificaiile tehnice de produs aferente, iar caracteristicile mecanice minime sunt impuse prin prezentele instruciuni tehnice. 6.4 Pentru uruburi grupa 8.8 se va amplasa o aiba sub elementul care se învârte la strângere (capul urubului sau piulia), iar pentru uruburi grupa 10.9 trebuie amplasate aibe atât sub capul urubului cât i sub piuli. 6.5 La structurile metalice folosind asamblri de înalt rezisten în sistem HR, cu uruburi având cap înecat crestat i piuli, pentru asigurarea repatiiei uniforme pe suprafaa de contact dintre elementele de costrucie metalic îmbinate a eforturilor de pretensionare, se vor utiliza aibe adaptoare cu forma geometric i dimensiunile precizate specificaiile tehnice de produs aferente. 6.6 Suplimentar, pot fi adugate aibe indicatoare de pretensionare (cum sunt cele descrise în SR EN 14399 – 9), care ofer o indicaie direct a efortului din urub în momentul strângerii i se utilizeaz conform prescripiilor coninute în paragraful 8.5.6 din SR EN 1090-2+A1. 6.7 aibele aprovizionate trebuie s încadreze cu toleranele în GRAD A, conform SR EN ISO

4759-3:2003 6.8 Grosimea minim a tablelor care se îmbin nu va fi mai mic de 4 mm. 6.9 Diferena dintre grosimile elementelor distincte care formeaz o asamblare comun nu trebuie s fie mai mare decât D , unde mm D

(vezi figura 6.1). 6.10 Dac se prevd plci de compesare din oel pentru a asigura c diferena de grosime nu depete limita de mai sus, grosimea lor nu trebuie s fie mai mic de 2 mm (vezi figura 6.2 a). 6.11 În cazul expunerii severe, evitarea coroziunii în caviti poate necesita contact mai strâns. 6.12 Grosimile plcilor din îmbinare trebuie astfel alease încât s se limiteze la maximum trei numrul fururilor. Fig. 6.1 – Diferena de grosime în spaiul dintre elementele unei îmbinri 6.13 Fururile trebuie s aib comportarea la coroziune i rezisten mecanic compatibile cu cele ale elementelor alturate îmbinrii. Trebuie acordat o atenie deosebit riscului i implicaiilor coroziunii galvanice care rezult din contactul între metale diferite. 6.14 Elementele care se îmbin vor fi astfel concepute în zona îmbinrii, încât s se asigure planeitatea, fr prag, a suprafeei corespondente de contact. 6.15 Zonele de îmbinare vor fi localizate, fa de rigidizri la o distan de cel puin 30 de ori mai mare decât grosimea maxim a tablelor care se îmbin, pentru a permite executarea îndreptrii, eventual necesar, a acestora, în zona îmbinrii. 6.16 Eclisele vor fi cât mai subiri i nu vor depi grosimea de 22 mm pentru uruburile din grupa 8.8 i de 30 mm pentru uruburile din grupa 10.9, pentru a se realiza un contact continuu pe suprafeele de contact ale elementelor care se îmbin. Nu se vor folosi eclise cu grosimi mai mici de 4 mm. Limea i poziia ecliselor vor fi proiectate astfel încât marginile eclisei i tlpii s nu fie situate în acelai plan vertical, pentru a se permite aplicarea cordonului de chit, în vederea etanrii îmbinrii. 6 mm 2 mm t 12 mm 4 mm Figura 6.2 – Condiii a – compensare; b – teiri aplicate ecliselor

6.17 La îmbinrile supuse la solicitri variabile, solicitri care pot produce fenomene de oboseal, muchiile ecliselor care sunt orientate perpendicular pe direcia efortului, vor fi teite în scopul evitrii schimbrilor brute de sciune. Teirile se vor executa dinspre exterior spre elementul prins între eclise (vezi figura 6.2 b). 6.18 Toleranele la dimensiuni i la mas ale profilelor laminate din oel, ale profilelor tubulare i ale plcilor sunt conforme standardului de produs corespunztor, numai dac nu sunt specificate tolerane mai severe. 6.19 La execuia elementelor ce urmeaz a fi îmbinate se vor respecta valorile toleranelor geo- metrice înscriese în câmpurile relevante ale tabelelor coninute în SR EN 1090-2+A1, ANEXA A – Tolerane geometrice. Material îndeprtat prin prelucrare mecanic min. 30 mm min. 30 mm Pant maxim: 1/8 Pant recomandat: 1/10 Figura 6.3 – Polizarea plan numai a marginilor elementelor îmbinate 6.20 În cazurile în care abaterile în seciune transversal de la alinierea suprafeelor de contact sunt mai mici decât cele admise fr remedieri, dar mai mici de 3 mm, vor fi eliminate prin polizarea plan numai a marginilor elementelor care se îmbin. Polizarea se va executa cu o înclinare de maxim 1/8, preferabil 1/10 i se va apropia la cel mult 30 mm de axa centrelor primului rând de guri, paralel cu marginea în cauz. Pentru cazul când nu se pot respecta ambele condiii (panta i distana minim), se va adopta o soluie de remediere cu acordul proiectantului. Reprezentarea schematic a acestor cazuri este redat în figura 6.3. 6.21 În cazurile unor elemente cu deformaii datorate sudurilor (ciupercri), se vor prevedea eclisri separate ale zonelor (vezi figura 6.4). Figura 6.4 – Deformaii datorate sudurilor II. DEBITARE 6.22 Tierea trebuie fcut astfel încât s fie îndeplinite cerinele din prezentele instruciuni tehnice cu privire la toleranele geometrice, duritatea maxim i rugozitatea marginilor.

NOT - Se recomand utilizarea tierii termice manuale numai când utilizarea unui procedeu mecanic nu se poate, practic, realiza. 6.23 Dac un procedeu nu este conform cu prezentele instruciuni, acesta nu trebuie utilizat pân când nu se corecteaz i se verific conformitatea acestuia cu prezentele instruciuni. 6.24 Dac trebuie tiate materiale cu acoperire, metoda de tiere trebuie aleas astfel încât s se reduc la minimum deteriorarea acoperirii. 6.25 Trebuie îndeprtate bavurile care pot cauza rnire sau pot împiedica alinierea sau montarea corect a profilelor sau tablelor. II.1. Forfecare i tanare 6.26 Suprafeele marginilor libere trebuie verificate i netezite dac este necesar, pentru a îndeprta defectele semnificative. Dac dup forfecare sau tanare, se utilizeaz polizarea sau prelucrarea mecanic, adâncimea minim de polizare sau prelucrare mecanic trebuie s fie de 0,5 mm. II.2. Tiere termic 6.27 În cazul în care se folosete procedeul tehnologic de debitare prin tiere termic, se impune ca, periodic, s se fac o validare a acestor procedee de tiere. În acest scop, vor fi decupate folosind procedeul ales de tiere termic, patru eantioane din produsul constituent, dup cum urmeaz: - un eantion obinut prin tiere dreapt din produsul constituent cel mai gros; - un eantion obinut prin tiere dreapt din produsul constituent cel mai subire; - un eantion obinut prin tiere în unghi ascuit dintr-o grosime reprezentativ; - un eantion obinut prin tiere în arc de cerc dintr-o grosime reprezentativ. 6.28 Dup obinerea eantioanelor, se impune efectuarea de msurri pe fiecare din eantioanele drepte, pe o lungime de cel puin 200 mm i comparate cu cerinele clasei de calitate impuse. 6.29 Eantioanele obinute prin tiere în unghi ascuit i cele obinute prin tiere în arc de cerc trebuie controlate pentru a verifica dac marginile lor sunt de calitate echivalent cu cea a eantioanelor obinute prin tiere dreapt. 6.30 Calitatea suprafeelor tiate, trebuie s fie dup cum urmeaz: - pentru EXC1, marginile tiate care nu prezint neregulariti semnificative sunt acceptabile numai dac este eliminat orice fel de zgur. Pentru tolerana la perpendicularitate sau unghiular, u, se poate utiliza domeniul 5; - tabelul 6.1 specific cerinele pentru alte clase de execuie. Tabelul 6.1 – Calitatea suprafeelor tiate unde a este grosimea de tiere în mm. II.3. Duritatea suprafeei marginilor 6.31 Pentru oelurile carbon, dac este specificat, duritatea suprafeei marginilor trebuie s respecte valorile înscrise în tabelul 10 din standardul SR EN 1090-2+A1. NOT – Se va verifica validitatea procedeele de tiere care pot provoca creterea local a duritii. 6.32 În vederea realizrii duritii cerute pentru suprafaa marginilor, se poate aplica preînclzirea materialului, dac este necesar. Clase de execuie Toleran la perpendicularitate sau unghiular, u [mm] Înlime medie a profilului,

Rz [m] EXC2 0,8+0,035a 110+(1,8a mm) EXC3 0,8+0,035a 110+(1,8a mm) EXC4 0,4+0,02a 70+(1,2a mm)

§ 9

NOT - Cerinele pentru verificarea duritii dup sudare sunt incluse în procedura de încercare (a se vedea paragraful 7.4.1 din SR EN 1090-2+A1) 6.33 Dac nu se specific altfel prin caietul de sarcini, validitatea procedeelor termice trebuie verificat în conformitate cu prevederile coninute în paragraful 6.4.4 din SR EN 1090-2+A1. III. FORMARE 6.34 În procesul tehnologic de realizare a elementelor îmbinrii, se admite deformarea plastic, la cald sau la rece, a oelului în scopul obinerii formei impuse prin proiect, cu condiia ca prin acest proces s nu se reduc proprietile mecanice sub cele specificate pentru materialul prelucrat. 6.35 Cerine i recomandri cu privire la formarea la cald, la rece i îndreptare cu flacr a oelurilor trebuie s fie ca i cele din specificaiile tehnice de produs relevante i conform legislaiei aplicabile în domeniu. 6.36 Nu vor fi folosite ca elemente ale îmbinrii, elementele realizate prin formare i care prezint defecte caracteristice formrii (fisuri, desprindere lamelar, deteriorri ale acoperirilor de supra- fa). 6.37 Condiiile minime obligatorii impuse pentru procedeele specifice de formare (formare la cald, formare la rece, îndreptare cu flacr) sunt coninute în paragraful 6.5 din SR EN 1090-2+A1. IV. GURIRE 6.38 Jocurile nominale pentru uruburi care nu sunt prevzute s acioneze psuit, trebuie s fie cele specificate în tabelul 6.2. Jocul nominal este definit ca: - diferena dintre diametrul nominal al gurii i diametrul nominal al urubului pentru guri rotunde; - diferena dintre lungimea sau respectiv limea gurii i diametrul nominal al urubului, pentru guri alungite. 6.39 Pentru uruburile de psuire, diametrul nominal al gurii trebuie s fie egal cu diametrul tijei urubului.

NOTA 1 - Pentru uruburi de psuire, diametrul nominal al tijei este mai mare cu 1 mm decât diametrul nominal al poriunii filetate.

NOTA 2 – Condiiile specifice guririi în cazul folosirii uruburilor cu cap înecat sunt precizate în paragraful 6.6 din SR EN 1090-2+A1. Tabelul 6.2 – Jocuri nominale pentru uruburi (mm) Diametrul nominal al urubului d (mm)

Guri rotunde normale(a 1(b, (c

Guri rotunde supradimensionate

Guri alungite scurte (pe lungime)(d

Guri alungite lungi (pe lungime) (d d 5,1

a) Pentru aplicaii cum sunt turnurile i stâlpii, jocul nominal pentru guri rotunde normale trebuie redus cu 0,5 mm, dac nu se specific altfel.

b) Pentru elemente de îmbinare acoperite, jocul nominal de 1 mm poate fi crescut cu grosimea acoperirii elementului de prindere.

c) În condiiile prezentate în EN 1993-1-8, se pot utiliza, de asemenea, uruburi având diametrul nominal de 12 mm i 14 mm sau uruburi cu cap înecat în guri cu un joc de 2 mm.

d) Valorile nominale ale jocului în sensul transversal pentru uruburi utilizate în guri alungite trebuie s fie identice cu valorile jocului specificate pentru guri rotunde normale.

IV.1. Tolerane pentru diametrul gurilor pentru uruburi 6.40 Toleranele admise pentru diametrul gurii sunt urmtoarele: - Pentru guri destinate uruburilor psuite, diametrul acestora va fi în clasa H11 conform SR EN ISO 286-2; - Pentru alte tipuri de uruburi, gurile vor avea diametrul cu tolerana mm 5,0 . 6.41 Diametrul gurii se consider ca fiind medie aritmetic între diametrul de intrare i cel de ieire (a se vedea vedea figura 6.5). max min

d d D

mm D

;

max ; max

7% v aproximati

o Figura 6.5 – Deformaii admisibile pentru guri poansonate sau obinute prin tiere cu plasm IV.2. Executarea guririi 6.42 Gurile pentru uruburi pot fi realizate prin orice procedeu, cu condiia de a rezulta o gaur finisat, care s satisfac urmtoarele cerine: - duritatea local i calitatea suprafeei gurii s respecte prevederile coninute în paragraful 6.5.3 din SR EN 1090-2+A1; - la gurile trectoare prin mai multe elemente suprapuse ale îmbinrii, se impune coaxialitatea acestora, astfel încât uruburile s poat fi introduse liber, în direcie perpendicular pe feele de contact ale elementelor îmbinate. 6.43 Nu se admit guri realizate prin poansonare dac grosimea nominal a elementului este mai mare decât diametrul nominal al gurii. 6.44 Nu este permis realizarea de guri prin poansonare fr alezare, pentru elemente din categoriile EXC3 i EXC4. 6.45 În cazul în care alezarea este folosit ca procedeu tehnologic de finisare a unei guri poansonate, poansonarea se va realiza la un diametru mai mic cu cel puin 2 mm fa de diametrul final al gurii. 6.46 Validitatea procedeelor de gurire trebuie verificat periodic, în conformitate cu prevederile coninute în paragraful 6.6.3 din SR EN 1090-2+A1. 6.47 Gurile trebuie s respecte, de asemenea, urmtoarele cerine: - unghiul de conicitate nu trebuie s fie mai mare decât cel indicat în figura 6.5; - bavurile

nu trebuie s fie mai mari decât cele indicate în figura 6.5; - la înndiri, gurile la suprafeele de contact trebuie poansonate în aceeai direcie pentru toate elementele. 6.48 În cazul în care se execut guri trectoare prin mai multe elemente ale îmbinrii, nu se admite fixarea provizorie a acestora prin hafturi de sudur. 6.49 Se impune ca înaintea realizrii îmbinrii cu uruburi de înalt rezisten pretensionare, s se debavureze gurile, dac acestea au fost executate prin procedee care duc la formarea bavurilor. NOT - Dac gurile sunt realizate într-o singur operaie, prin elemente fixate împreun i care nu trebuie separate dup gurire, este necesar îndeprtarea bavurilor doar din gurile elementelor exterioare ale îmbinrii. V. DECUPRI 6.50 În scopul evitrii formrii concentratorilor de tensiuni, se interzice decuparea unghiurilor

intrânde. În astfel de situaii se vor realiza rotunjiri ca în figura 6.6. Figura 6.6 – Exemple de decupare 1 – nu este permis; 2 – forma A (recomandat pentru tierea complet mecanizat sau automat); 3 – forma B (permis) 6.51 Se impune ca unghiurile intrânde i crestturile s se rotunjeasc cu o raz minim de 5 mm pentru EXC2 i EXC3, respectiv de 10 mm pentru EXC4. 6.52 În cazul decuprilor obinute prin poansonare în plci cu grosimea mai mare de 16 mm, bavurile rezultate trebuie îndeprtate prin polizare. NOT - Decuparea prin poansonare nu este permis pentru EXC4. VI. ASAMBLARE 6.53 Asamblarea elementelor trebuie realizat astfel încât s fie îndeplinite toleranele specificate. 6.54 Se va evita contaminarea oelului inoxidabil prin contact cu oelul pentru construcii. 6.55 Alinierea gurilor executate prin broare trebuie efectuat astfel încât s se evite o ovalizare mai mare decât valorile prevzute în tabelul D.2.8 poz. 6, din ANEXA A a standardului SR EN 1090-2+A1, dup cum urmeaz: - EXC1 i EXC2: clasa 1; - EXC3 i EXC4: clasa 2. NOT - În cazul în care aceste valori sunt depite, se impune corecia gurilor prin alezare. 6.56 Nu vor fi folosite pentru aliniere gurile pentru care nu este permis ovalizarea (de exemplu, pentru uruburile de psuire). NOT - În astfel de cazuri pot fi prevzute guri speciale pentru aliniere. 6.57 Se impune ca toate îmbinrile provizorii ale elementelor îmbinrii, în vederea fabricaiei, s îndeplineasc cerinele prezentelor instruciuni tehnice, precum i toate cerinele speciale, inclusiv cele referitoare la comportarea la oboseal, care trebuie specificate. VII. PREASAMBLARE UZINAL 6.58 Concordana între elementele fabricate, conectate în mai multe puncte de îmbinare, trebuie verificat prin preasamblare i msurtori exacte. Preasamblarea reprezint punerea împreun a elementelor contituiente ale îmbinrii pentru a verifica concordana lor. 6.59 Elementele care se îmbin vor fi preasamblate de ctre productorul construciei metalice, folosindu-se uruburi obinuite, cu aceleai diametre nominale ca i cele ale uruburilor de înalt rezisten destinate îmbinrii.

§ 10

Figura 6.7 – Ordine de strângere 6.60 La preasamblare nu vor fi folosite uruburi pentru pretensionare i se vor utiliza aibe atât sub piuli, cât i sub capul urubului. Strângerea acestora se va face începând de la centrul îmbinrii ctre marginile ei (vezi ordinea indicat în figura 6.7). Pentru strângere se va folosi o cheie standard, acionat manual. 6.61 Dup realizarea preasamblrii, îmbinarea va fi verificat folosind spionul de 0,2 mm, care nu va trebui s ptrund în intervalul dintre uruburile marginale, pe o adâncime mai mare de 20 mm de la marginea elementelor îmbinrii, iar în jurul uruburilor marginale, nu mai aproape de 1,25 g d de axa fiecrui urub. Zonele de acces ale spionului de 0,2 mm de la marginea elementelor de costrucie metalic spre interiorul îmbinrii, sunt artate în figura 6.8. max. 20 mm Figura 6.8 – Verificarea cu spionul de 0,2 mm 6.62 Se vor consemna într-o not de constatare (fi de preasamblare în fabric) rezultatele ve- rificrilor fcute, metodele folosite în acest scop, eventualele remedieri care au intervenit, precum i constatrile asupra înscrierii abaterilor în limitele admise. O copie dup nota de constatare va fi transmis unitii de construcii-montaj, odat cu livrarea elementelor componente ale îmbinrii. 6.63 Dup preasamblare, elementele care se îmbin i eclisele se vor marca cu simbolurile indicate în proiecte, distincte pentru fiecare element al îmbinrilor i pentru fiecare poziie în cadrul acestora, astfel încât, s se asigure recunoaterea i asamblarea lor corect în etapele urmtoare. NOT – Se recomand ca la preasamblarea din uzin, s participe i reprezentani ai unitii de construcii-montaj. VIII. MANIPULARE I DEPOZITARE 6.64 Elementele care se îmbin nu vor fi grunduite la productor în zonele de contact ale îmbinrii i ale ecliselor. 6.65 La manipulrile i transporturile uzinale, precum i la încrcarea pentru expediie, se va asigura în mod special pstrarea curat a suprafeelor de contact ale elementelor îmbinrii. 6.66 Pentru livrare, eclisele se vor fixa în zona de îmbinare corespunztoare a elementelor care se îmbin, cu organe de asamblare obinuite. Se interzice fixarea lor prin hafturi de sudur.

6.67 Strângerea uruburilor pentru expediie se va face manual, cu chei standard, pân la asigurarea contactului dintre elementele de costrucie metalic. Se interzice expedierea ecliselor nesolidarizate provizoriu la elementele respective, care se îmbin. 6.68 Elementele trebuie manipulate i stivuite astfel încât posibilitatea de degradare s fie minim. Atenie deosebit trebuie acordat metodelor de agare prin înfurare pentru a evita degradarea construciei metalice i a tratamentului de protecie. 6.69 Elementele îmbinrii deteriorate în timpul descrcrii, transportului, depozitrii sau a preasamblrii trebuie readus la conformitate. Procedura de restaurare trebuie definit înainte de a fi efectuat. Pentru EXC2, EXC3 i EXC4, trebuie consemnat, de asemenea, procedura. 6.70 Elementele de îmbinare depozitate pe antier trebuie pstrate în mediu uscat înainte de utilizare i trebuie ambalate i identificate corespunztor. Elementele de îmbinare trebuie manipu- late i utilizate conform recomandrilor productorului. Toate plcile mici i alte accesorii trebuie ambalate i identificate corespunztor. 6.71 Elementele de construcie metalic i materialele utilizate trebuie manipulate i depozitate în condiii conforme recomandrilor productorului. De asemenea, pentru o depozitare de lung duat sau o depozitare în codiii de mediu agresiv, trebuie întreprinse msuri de protejare a suprafetelor care intr în contact într-o îmbinare. Acest lucru se poate realiza prin aplcarea unui strat subire de unsoare pe suprafa, dup care aceast zon tebuie învelit în folie strech. Înainte de montaj tebuie înlturat folia de protecie i se va proceda la degresarea suprfeei prin utilizarea de solveni, urmat de o splare uoar utilizând o lavet cu ap i puin detergent, finalizându-se printr-o tergere cu o lavet uscat din bumbac. 6.72 Un produs constituent nu poate fi utilizat dup durata de depozitare specificat de productorul su. Produsele care au fost manipulate sau depozitate într-un mod sau o durat de timp, care au putut determina o deteriorare semnificativ, trebuie verificate înainte de utilizare, pentru a se asigura c acestea înc sunt conforme cu specificaia tehnic de produs relevant. 6.73 Elementele din oel pentru construcii trebuie împachetate, manipulate i transportate în deplin sigutan, astfel încât s se evite deformaiile permanente i degradarea suprafeei s fie minim. Trebuie aplicate dup caz, msurile preventive pentru manipulare i depozitare, specificate în tabelul 6.3. 6.74 Mijloacele de execuie ale tratamentului de protecie realizat în afara antierului i pe antier trebuie s fie conform SR EN 1090-2+A1. 6.75 Detaliile susceptibile de a fi supuse fenomenelor de coroziune, uzura mecanic sau oboseala, trebuie astfel concepute i realizate, încât inspecia, mentenana i eventuala refacere s poat fi efectuate în mod satisfctor, inând seama de durata de via a construciei. Tabelul 6.3 – List de msuri preventive pentru manipulare i depozitare Ridicare 1 Protecia elementelor împotiva degradrii la punctele de ridicare. 2 Evitarea ridicrii dintr-un singur punct a elementelor lungi, prin utilizarea grinzilor extensibile, dup caz.

Legarea împreun a elementelor uoare, mai ales cele sensibile la degradarea muchiilor, rsucire sau deformare, dac sunt manipulate individual. Se va evita orice deteriorare local a elementelor, în zonele în care se ating între ele, la muchiile nerigidizate, la nivelul punctelor de ridicare sau în alte zone în care o parte semnificativ din greutatea total a legturii este suportat de o singur muchie nerigidizat. Depozitare 4 Stivuirea elementelor fabricate la distan de sol, pentru a fi pstarate curate. 5 Folosirea reazemelor necesare pentru a evita deformaii permanente.

6 Depozitarea tablelor profilate i altor materiale furnizate cu suprafee decorative prefinisate, în conformitate cu cerinele standardelor aplicabile. Protecie anticorosiv

Evitarea acumulrii apei.

Precauii pentru a evita ptrunderea umezelii în legturi de profile cu acoperiri metalice. NOT - În cazul depozitrii prelungite în aer liber, legturile de profile trebuie desfcute i profilele separate pentru a preveni apariia ruginii „negre sau albe”.

Tratament corespunztor de protecie anticorosiv a elementelor din oel formate la rece cu grosimea mai mic de 4 mm, efectuat înainte de ieirea aceastora din uzin, suficient pentru a rezista cel puin expunerii estimate pe durata transportului, depozitrii i montrii iniiale. Oeluri inoxidabile

Manipularea i depozitarea oelului inoxidabil astfel încât s se previn contaminarea de la fixri sau elemente de manipulare, etc. Depozitarea cu grij a oelului inoxidabil, astfel încât suprafeele s fie protejate de deteriorare sau contaminare. 11 Utilizarea unui film sau a altei acoperiri de protecie, stabil cât mai mult timp posibil. 12 Evitarea depozitrii într-un mediu salin, umed. 13 Protejarea elementelor de depozitare cu fâii sau teci din lemn, cauciuc sau material plastic, pentru a evita orice frecare cu suprafee din oel carbon, cu coninut de cupru, plumb, etc. 14 Interzicerea folosirii marcrilor cu coninut de cloruri sau sulfuri. NOT - O alternativ este utilizarea unui film protector i aplicarea tuturor marcrilor numai pe acest film.

Protejarea oelului inoxidabil de contactul direct cu echipamentul de ridicare sau de manipulare din oel carbon, cum sunt lanuri, cârlige, cabluri plate, rulouri sau furcile elevatoarelor, folosind materiale izolatoare, placaj din lemn de rinoase sau ventuze. Utilizarea sculelor corespunztoare la montare pentru a asigura c nu se produce contaminarea suprafeei. 16 Evitarea contactului cu substane chimice, mai ales colorani, cleiuri, band adeziv, cantiti exagerate de ulei i unsoare.

Zonele de fabricaie pentru oel carbon i oel inoxidabil, vor fi separate, pentru a se evita contaminarea cu oel carbon. Folosirea de scule separate, numai pentru oel inoxidabil, mai ales pietre de polizor i perii de sârm. Perii de sârm i lân din oel inoxidabil, preferabil austenitic. Transport 18 Msuri speciale necesare pentru protecia elementelor fabricate în timpul transportului.

7. MONTAJUL I RECEPIA ELEMENTELOR DE CONSTRUCII METALICE I A LUCRRILOR DE MONTAJ I. CONDIII DE ANTIER 7.1 Se impune ca montarea s înceap numai dup ce zona prevzut pentru lucrrile de construcii corespunde cerinelor tehnice referitoare la sigurana lucrrilor. NOT – Cerinele tehnice minime referitoare la sigurana lucrrilor pe antier sunt precizate în paragraful 9.2 din SR EN 1090-2+A1. 7.2 Se impune ca realizarea lucrrilor de construcii-montaj s se fac numai în baza unei documentaii tehnice specifice (pentru organizarea lucrrilor de construcii - documentaia tehnic privind organizarea i execuia lucrrilor/proiect tehnologic), care s cuprind, printre altele i un plan detaliat referitor la cile de acces spre antier i în interiorul acestuia, dimensiunile i înlimile de trecere ale cilor de acces, nivelul suprafeei de lucru pentru traficul pe antier i echipamente, precum i suprafeele disponibile pentru depozitare. 7.3 În cazul în care o lucrare se execut cu mai muli antreprenori, se impune realizarea unei proceduri de lucru între antreprenori, astfel încât s fie respectate cerinele tehnice minime în ceea ce privete sigurana lucrrilor i s fie asigurat coerena acestora.

§ 11

NOT – Standardul SR EN 1991-1-6 furnizeaz reguli pentru determinarea încrcrilor datorit executrii lucrrilor i depozitrii, inclusiv betonul. II. METOD DE MONTARE PE BAZ DE PROIECT 7.4 Metoda de montare pe baz de proiect trebuie s ia în considerare prevederile coninute în paragraful 9.3.1 din SR EN 1090-2+A1. III. METOD DE MONTARE FOLOSIT DE EXECUTANT 7.5 Executantul are obligaia s furnizeze, documentat, o descriere a metodei de montare proprie, care trebuie pregtit i verificat conform regulilor de proiectare, în special în ceea ce privete asigurarea rezistena structurii montat parial, solicitat de încrcrile de montare, cât i de alte încrcri. 7.6 Expunerea metodei de montare a executantului poate diferi de metoda de montare pe baz de proiect, numai dac aceasta are viza proiectantului general. 7.7 Expunerea metodei de montare trebuie se face conform paragrafelor 9.3.1 i 9.3.2 din SR EN 1090-2+A1. IV. PROIECTUL TEHNOLOGIC DE MONTAJ 7.8 Planuri de montare sau instruciuni echivalente trebuie furnizate i s fie parte din descrierea metodei de montare. 7.9 Proiectul tehnologic de montaj trebuie pregtit cu vederi în plan i elevaie realizate la o scar care s permit marcarea vizibil a reperelor de montare pentru toate elementele. 7.10 În vederea realizrii proiectului tehnologic de montaj, este necesar ca proiectul construciei s furnizeze informaii clare i fr echivoc, privind urmtoarele: - amplasamentul tramei; - amplasarea bazei stâlpilor i orientarea construciei metalice; - poziiile reazemelor grinzilor ; - asamblarea elementelor i toleranele admise; - nivelurile diferetelor elemente ce urmeaz a fi montate; - greutatea elementelor i ansamblurilor componente ale construciei ce vor fi ridicate cu utilaje de ridicare, precum i punctele de agare la manipularea acestora, etc. 7.11 Planurile trebuie s arate detaliile necesare pentru prinderea elementelor din oel sau a uruburilor pe fundaii, metoda de ajustare prin calare i împnare i cerinele pentru cimentare, pre- cum i prinderea construciei metalice i a aparatelor de reazem pe reazemele lor. 7.12 Planurile trebuie s arate detalii i amplasarea oricrei construcii metalice sau lucrri provizorii, necesare la montare, pentru a asigura stabilitatea construciei sau sigurana personalului. V. EXECUIA ASAMBLRILOR PE ANTIER 7.13 Pentru montarea elementelor subiri sunt necesare planuri care s specifice, dup caz, cel puin aspectele enumerate în paragraful 9.6.1 din SR EN 1090-2+A1. 7.14 Întreprinderea de montaj are obligaia s execute verificrile de confruntare privind calitatea organelor de asamblare primite pe antiere. Ele constau din: - verificarea dimensiunilor i aspectului uruburilor, piulielor i aibelor, verificarea filetelor i verificarea calitii organelor de asamblare prin verificarea duritii pe cel puin 2 uruburi, 2 piulie i 2 aibe din fiecare tipodimensiune/producator/lot aprovizionat (este indicat ca aprovizionarea s se realizeze de la un singur productor/furnizor); - încercarea de performan pentru pretensionare, conform SR EN 14399-2 pentru metoda adoptat la strângere de ctre executant, pe organele de asamblare utilizate, pentru fiecare tipodimensiune (pentru detalii, a se vedea ANEXA H din standardul SR EN 1090-2+A1). Organele de asamblare folosite în încercarea de performan pentru pretensionare vor avea

avea aceleai condiii de pstrare i montare cu cele din antier. Aceast etap se va realiza la un laborator autorizat/acreditat (în condiiile legii). 7.15 În cazurile în care din aceaste verificri nu rezult îndeplinirea condiiilor de acceptare, se întocmesc note de constatare i situaia va fi imediat sesizat întreprinderii productoare a organelor de asamblare i întreprinderii productoare a construciei metalice, în cazul când organele de asamblare au fost comandate i livrate de aceasta, pentru luarea msurilor corespunztoare. 7.16 Întreaga procedur de acceptare a cantitilor de organe de asamblare pe antier se va încheia înainte de termenul de începere a execuiei îmbinrilor pe antier i nu mai târziu de 45 de zile calendaristice de la primirea organelor de asamblare pe antier. 7.17 Orice montare de prob pe antier trebuie realizat în conformitate cu cerinele de la paragraful III.7. Montarea de prob trebuie luat în considerare în urmtoarele cazuri: - pentru a confirma potrivirea între elemente; - pentru a valida o metodologie, dac secvena de montare pentru a garanta stabilitatea în timpul montrii necesit o evaluare prealabil; - pentru a verifica durata operaiilor, dac pe antier sunt condiii restrictive prin limitarea timpului de lucru. 7.18 Toate prinderile pentru elementele provizorii prevzute pentru montare trebuie efectuate astfel încât s nu slbeasc structura permanent sau s afecteze utilizarea ei. 7.19 Înainte de montaj, montatorul va face urmtoarele verificri i remedieri: - dac nu s-au produs deformri ale elementelor în timpul operaiunilor de transport, manipulare i depozitare, în cadrul antierului, efectuându-se remedierile necesare; - dac sudurile cap la cap corespund normelor de verificarea calitii (conform prevederilor din reglementrile tehnice privind calitatea îmbinrilor sudate din oel, ale construciilor civile, industraile i agricole, aplicabile, în vigoare. ); - dac organele de asamblare au fost conservate pe antier în condiii corespunztoare normelor tehnice; - dac exist o not de constatare a preasamblrii prevzut la punctul 6.62. În cazul în care nu a fost realizat preasamblarea uzinal, se recomand efectuarea acesteia pe antier; - dac exist acte de verificarea calitii organelor de asamblare i a elementelor ce se îmbin, la primirea pe antier. 7.20 Prelucrarea i tratarea suprafeelor de contact se va executa prin decapare (splare i frecare cu peria de sârm) i ardere cu flacra, cu respectarea urmtoarelor condiii: - splarea materiilor uleioase cu substane degresante i splarea materiilor pmântoase cu ap; - frecarea cu peria de sârm din oel moale pentru îndeprtarea ruginei neaderente i a pojghiei de laminare (se interzice frecarea care s conduc la o suprafa lucioas); - frecarea se va executa transversal pe direcia de transmitere a efortului; - arderea cu flacra cu oxigen se va executa cu o vitez de înaintare de 1...2 m/min, cu o înclinare a suflaiului ce cca. 300, suflaiul înainnd în urma flcrii; temperatura suprafeei în timpul arderii cu flacra nu trebuie s depeasc 200 0C. Pentru aceast operaie se vor folosi arztoare cu un singur bec sau mai multe becuri asamblate. - prelucrarea suprafeelor i fazele succesive de realizare ale fiecrei îmbinri, inclusiv toate verificrile i chituirea, se vor efectua în acelai schimb de lucru. 7.21 În utilizarea arderii cu flacr, se vor folosi trasee de ardere pe zone delimitate, asigurându-se înclzirea uniform a zonei, evitându-se supraînclziri locale. Dup arderea cu flacra, suprafaa de contact va avea un grad de rugozitate pronunat. Suprafeele de contact vor fi uscate înainte de asamblare, iar pisele de contact se vor monta la temperatura mediului. 7.22 În situaiile în care rugina nu va putea fi îndeprtat prin frecare cu peria din oel moale, organele de asamblare în cauz nu vor putea fi utilizate i vor fi tratate ca neconforme.

7.23 În continuare, filetul piulielor va fi uns cu o cantitate mic de unsoare, evitându-se pro- ducerea refulrii unsorii în exces. Se interzice ungerea filetului uruburilor pentru a se evita ca unsoarea s ajung pe suprafeele de contact ale elementelor îmbinrii. 7.24 Pretensionarea uruburilor din îmbinare se va realiza conform prevederilor coninute în paragraful 8.5 din standardul SR EN 1090-2+A1. 7.25 Montarea îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten va începe numai dup efectuarea tuturor verificrilor i remedierilor menionate i a pregtirii pentru montaj a organelor de asamblare, conform pct. 7.19. 7.26 Organele de asamblare vor fi pregtite pentru montaj cu puin înainte de introducerea lor în îmbinare, prin curirea cu substane degresante pentru îndeprtarea unsorii de protecie i a murdriei, precum i prin frecare cu peria din oel moale, pentru îndeprtarea ruginei superficiale, dac este cazul. 7.27 Nu se va efectua montarea ecliselor dac suprafeele de contact, dup prelucrarea prevzut la pct. 7.26, nu au un aspect uniform, lipsite de pete de rugin, under, ulei, etc. i nu au un grad pronunat de rugozitate. VI. MARCARE 7.28 Elementele asamblate sau montate individual pe antier trebuie s aib alocat o marcare de montare, care poate coincide cu marcarea de la preasamblarea uzinal. 7.29 Un element trebuie marcat cu orientarea la montare dac aceasta nu rezult din forma sa geometric. NOT – Marcrile trebuie amplasate, dac este posibil, în poziii în care s fie vizibile atâ la depozitare, cât i dup montare. 7.30 Metodele de marcare trebuie s fie conform paragrafului 6.2 din SR EN 1090-2+A1. VII. RECEPIA LUCRRILOR DE MONTAJ 7.31 Furniturile vor fi achiziionate însoite de documentaia specificat de prevederile referitoare la comercializarea produselor pentru construcii. De asemenea, se vor avea în vedere prescripiile relevante din SR EN 1090-2+A1 i SR EN 1993. 7.32 Recepia lucrrilor de montaj se va face în conformitate cu prescripiile relevante din SR EN 1090-2+A1 i SR EN 1993, precum i conform legislaiei aplicabile, în vigoare, privind executarea lucrrilor de construcii i calitatea în construcii. 7.33 Rezultatele verificrilor i încercrilor mecanice ale furniturilor, precum i rezultatele verificrilor lucrrilor de montaj, în diversele faze de realizare a îmbinrilor cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, vor fi consemnate în documente din sistemul calitii implementat la nivelul executantului, în condiiile legii, dup cum urmeaz: - not de constatare asupra preasamblrii uzinale, consemnându-se abaterile dimensionale, de la limitele admisibile, remedierile efectuate i metodele prescrise folosite, conf. pct. 6.62. O copie dup nota de constatare se constituie în pies la dosarul de recepie; - not de constatare asupra preasamblrii la antier executat în condiiile prezentate la pct. 7.26, care se constituie, de asemenea în pies, la dosarul de recepie; - documente care însoesc organele de asamblare la achiziionarea lor (uruburi, piulie, aibe), potrivit legii (declaraia de conformitate i/sau declaraia de performan, certificatul de calitate, agrementul tehnic, dup caz), precum i rapoartele de încercri emise de laboratoare de specialitate pe baza încercrilor efectuate pe antier; - procesele verbale de verificare pe faze a calitii execuiei îmbinrilor prin uruburi de înalt rezisten, în care se consemneaz rezultatele tuturor verificrilor efectuate în diferite faze de execuie a montajului, inclusiv pregtirea suprafeelor de contact (vezi pct 6.7.1.).

§ 12

7.34 Verificarea strângerii se va realiza pe baza Fiei de eviden a îmbinrilor pretensionate (vezi

ANEXA A), pentru îmbinarea corespunztoare, fapt ce va fi consemnat într-un proces verbal, care va fi semnat de toi factorii implicai la realizarea strângerii. 7.35 Toate documentele de verificare a calitii emise pe baza verificrilor i încercrilor mecanice realizate pe antiere, de ctre executant, vor fi avizate de ctre beneficiar la momentul executrii lor. 7.36 Inspecii planificate privind verificarea conformitii la execuia construciilor metalice, în special privind realizarea îmbinrilor cu uruburi se vor efectua de catre instituii abilitate conform prevederilor legislative în vigoare. Aceste inspecii vor consta i în verificarea îndeplinirii condiiilor din prezentele instruciuni tehnice.

8. VERIFICAREA MENINERII CALITII ÎMBINRILOR ÎN EXPLOATARE 8.1 Verificrile periodice se efectueaz la intervale de timp, în funcie de destinaia construciilor, precum i de condiiile de exploatare. 8.2 În afara verificrilor specificate la pct. 8.1, se vor executa verificri suplimentare ori de câte ori vor surveni solicitri mecanice, fizice i chimice, depind limitele normale considerate în proiectare i în prezentele instruciuni sau apar defeciuni vizibile. 8.3 Proiectantul va întocmi un PROGRAM DE MONITORIZARE A SISTEMULUI, care va conine urmtoarele capitole principale: - intervalele de timp la care se vor face verificri ale sistemului; - nivelul de calificare i autorizare a personalului destinat verificrii sistemului; - modul de urmrire în situ; - modul de verificare a strângerii; - msuri necesare pentru remediere, în cazul strângerilor care i-au pierdut caracteristicile normate în timp. 8.4 Verificrile se fac de ctre beneficiar, în condiiile legii, i vor consta în verificarea strângerilor de pretensionare i verificarea vizual a strii suprafeelor în contact din îmbinri care au fost desemnate de proiectant ca fiind relevante în evaluarea comportarii în timp a construciei. Aceste verificri se vor realiza cel puin odat în perioada de via normat a construciei, respectiv prima verificare de regula la 10 ani, în condiiile unei exploatri normale generate în principal de factori de risc naturali. Valorile constatate vor fi notate într-un proces-verbal de constatare i vor fi transmise proiectantului pentru a fi comparate cu valorile înscrise în Fia de eviden a îmbinrilor pretensionate (vezi modelul din ANEXA A), ataat la Cartea construciei. 8.5 Soluiile de remediere, în cazurile unor situaii necorespunztoare rezultate din aceste verificri, vor fi stabilite pe baz de expertize tehnice efectuate de uniti de specialitate.

9. PRODUSELE PENTRU CONSTRUCII FOLOSITE LA REALIZAREA ÎMBINRILOR 9.1 Organele de asamblare, tablele i profilele utilizate la realizarea îmbinrilor, se achiziioneaz însoite de documentaia specificat de prevederile referitoare la comercializarea produselor pentru construcii. 9.2 Performanele detaliate în documentaia prevzut la alin.(9.1), trebuie s fie conforme cu performanele specificate în proiectul tehnic/ caietul de sarcini al lucrrii/obiectivului de investiie.

9.3 Prevederile alin.(9.1) i (9.2) se aplic în mod corespunztor i produselor necesare pentru protecia anticoroziv i/sau protecia la foc a elementelor metalice îmbinate.

10. INSPECIA TEHNOLOGIC I A ECHIPAMENTELOR LA PUNEREA ÎN OPER 10.1 Inspecia tehnologic se efectueaz, la cererea proiectantului, beneficiarului sau executantului, pentru: - verificarea capabilitii unitii de producie de a realiza i/sau monta structura metalic dup tehnologia proiectat; - verificarea momentelor de strângere realizate de unitatea care execut; - verificarea aplicrii corecte a tehnologiilor de montaj în antier. 10.2 Inspecia echipamentelor se efectueaz în condiiile legii i const în verificarea i atestarea strii de funcionare normal a utilajelor i echipamentelor utilizate la realizarea lucrrilor de construcii-montaj din antier. 10.3 Inspecia echipamentelor se realizeaz periodic, în funcie de tipul utilajului sau echipamentului utilizat, în perioada de funcionare în parametri normali de lucru, La verificrile realizate în antier, se utilizeaz mijloace de msur i control, etalonate i verificate în condiiile legii i cu respectarea prevederilor prezentelor Instruciuni (vezi Cap.4, partea III. DISPOZITIVE). 10.4 Rezultatele inspeciei vor fi consemnate într-un raport de inspecie în baza cruia proiectantul lucrrilor va lua toate msurile necesare pentru remedierea eventualelor deficiene constatate i, dac este cazul, va impune msuri suplimentare de verificare pentru o evaluare corect a executiei construciei i respectiv a îmbinrilor din construcie.

11. SIGURANA I SECURITATEA ÎN MUNC 11.1 Executantul va asigura condiiile necesare i va rspunde conform legii, pentru efecturea obligatorie a instructajului periodic de protecia muncii pentru toi factorii implicai în realizarea montajului/lucrrilor, inclusiv pentru eventualii vizitatori pe antier. 11.2 Vor fi meninute înregistrri cu privire la instructajul periodic de protecia muncii, prevzute prin sistemul calitaii implementat la nivelul executantului. 11.3 Instructajul de protecia muncii se realizeaz conform unor proceduri scrise, elaborate în baza prevederilor legale privind regimul materiilor explozive; securitatea i sntatea în munc; cerinele minime pentru semnalizarea de securitate i/sau de sntate la locul de munc; cerinele minime de securitate i sntate în munc referitoare la: utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, utilizarea de ctre lucrtori a echipamentelor individuale de protecie la locul de munc, manipularea manual a maselor care prezint riscuri pentru lucrtori, în special de afeciuni dorsolombare, precum i cerinele minime de securitate i sntate pentru locul de munc, în concordan i cu respectarea Planului de msuri a comitetului de securitate i sntate în munc i Instruciunile proprii de securitatea muncii pentru activiti specifice din cadrul executantului. 11.4 Executantul va realiza i testarea psihologic a personalului care lucreaz în condiii speciale de munc, conform legislaiei specifice, în vigoare (lucrul la înlime, lucrul în condiii de izolare, lucrul cu substane explozive, oferii, etc.).

ANEXA A (informativ) FI DE EVIDEN A ÎMBINRILOR PRETENSIONATE A.1 În tabelul A.1 este prezentat formularul fiei de eviden a îmbinrilor pretensionate. Tabelul A.1 – Formular al fiei de eviden a îmbinrilor pretensionate PROIECTANT EXECUTANT Tronson Nivel Poziie(1) Îmbinare (2) Schema îmbinrii(3) Momente de strângere m N Realizare moment(4) m N Observaii(5) Nr. urub Treapt iniial Treapt final Treapt iniial Treapt final min. max.

GP1 – SM1

Refacerea stângerii datorit depirii treptei finale a momentului de strângere

(1) Pentru localizarea poziiei îmbinrii, se vor folosi axele principal i secundar de inerie ale structurii metalice din care face parte îmbinarea.

(2) Îmbinarea va fi notat prin precizarea elementelor structurale conectate. Exemplu: (Grind Principal 1 – Stâlp Marginal 1: GP1 – SM1).

(3) În câmpul corespunztor din tabel, va fi inserat o schem a îmbinrii, ca vedere bidimensional cu marcarea elementelor îmbinate. Deasemenea, pe schema îmbinrii se va marca, prin numerotare, ordinea de strângere a uruburilor.

(4) Funcie de tipului dispozitivului de strângere folosit, sunt posibile situaiile: - În cazul folosirii dispozitivelor de stângere controlat cu posibilitatea stocrii valorilor momentului de strângere, în coloanele Treapt iniial i Treapt final, pe formularul de lucru se vor nota poziiile înregistrrilor corespunztoare din memoria dispozitivului de stângere. Ulterior, la descrcarea inregistrrilor, poziiile notate pe formularul de lucru vor fi înlocuite, pe formularul final, cu valorile corespunztoare ale momentului de strîngere realizat. - În cazul folosirii dispozitivelor de strângere cu avertizare, fr indicarea i stocarea valorii momentului de strângere (de exemplu, chei mecanice), în coloanele Treapt iniial i Treapt final, se va bifa realizarea momentului de strângere reglat.

(5) Se vor nota toate dificultile aprute în procesul de strângere, în vederea realizrii pretensionrii.

§ 13

ANEXA B (informativ) PRECIZRI ASUPRA STUDIULUI COMPORTRII ÎMBINRILOR CU URUBURI PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI FINIT B.1 Generaliti Scopul acestei anexe este acela de a propune recomandri privind studiul comportrii componen- telor din alctuirea îmbinrilor cu uruburi pretensionate, folosind metoda elementului finit. Metoda elementului finit va fi folosit numai în scopul studiului comportamentului elementelor structurale din alctuirea îmbinrilor cu uruburi pretensionate. Fundamentarea prin calcul a soluiei tehnice, precum i a parametrilor unei îmbinri cu uruburi pretensionate se face numai pe baza standardelor în vigoare care reglementeaz domeniul, respectiv a prezentelor instruciuni tehnice. B.2 Modele de material Dac în studiul comportrii componentelor din alctuirea îmbinrilor cu uruburi pretensionate, folosind metoda elementului finit, se iau în considerare cazuri de încrcare pentru care se estimeaz c tensiunea echivalent corespunztoare teoriei de rezisten adoptate, depete limita corespunztoare comportrii liniare a materialului, se recomnad folosirea unor modele de material biliniare.

NOTA 1 – Pentru oelurile de construcii laminate la cald, se recomand folosirea modelelor biliniare fr consolidare.

NOTA 2 – Pentru oelurile din care sunt realizate uruburile de înalt rezisten pretensionate se recomand folosirea modelelor biliniare cu consolidare izotrop. B.3 Modelarea schematizat a dispozitivelor de fixare Dac obiectivul principal al studiului folosind metoda elementului finit îl constituie strile de tensiuni i de deformaii ce se produc în elementele îmbinate, pentru modelarea dispozitivelor de fixare se recomand folosirea elementelor finite unidimensionale de tip bar cu noduri rigide. Astfel, pentru elementul finit asociat tijei urubului din alctuirea dispozitivului de fixare se va declara seciune transversal circular, având diametrul egal cu diametrul nominal al urubului. Acest element finit va avea axa local coincident cu axa gurii. Pentru modelarea legturii dintre capul urubului i componenta adiacent din îmbinare, respectiv dintre piuli i componenta adiacent, se vor folosi elemente finite unidimensionale de tip bar cu noduri rigide, dispuse radial în jurul elementului finit care schematizeaz tija ururbului. NOT – Unele platforme de analiz cu elemente finite au implementate instrumente specializate în scopul modelrii prin metoda descris mai sus a asambrilor cu uruburi. B.4 Folosirea simetriilor Ori de câte ori este posibil, se recomand folosirea simetriilor din modelul fizic real, pentru a genera modele cu elemente finite de dimensiuni cât mai mici i care s asigure o precizie accceptabil a rezultatelor obinute. Ori de câte ori se folosesc simetriile, se vor impune constrângeri necesare i suficiente în planele de simetrie. B.5 Rafinarea discretizrilor Se recomand rafinarea discretizrilor, cel puin în urmtoarele situaii: - atunci când se dorete analiza comportrii zonei filetate a uruburilor din îmbinare, se va rafina discretizarea în zona filetului; - atunci cînd se dorete analiza concentrrii tensiunilor în zona gurilor pentru uruburi, se va rafina discretizarea în vecintatea acestora.

B.6 Modelarea pretensionrii O modalitate simpl de a modela pretensionarea uruburilor folosite la realizarea îmbinrilor pretensionate este aceea prin care se induc tensiuni termice care vor produce strâgerea componentelor îmbinate cu o for egal cu fora de pretensionare dorit. NOT - Chiar dac în realitate sistemul este de fapt pretensionat din alte cauze decât cele termice, tehnica de modelare pe platforma de analiz cu elemente finite rmâne aceeai. Dac se cunosc pretensionarea necesar i proprietile termice ale materialului urubului, se poate calcula diferena necesar de temperatur, cu urmtoarea relaie: EA F T P c

, (B.1) unde: P cF , - fora de pretensionare de calcul; - coeficientul deformaiei termice liniare a materialului urubului; E - modulul de elasticitate longitudinal a materialului urubului; A - aria nominal a seciunii transversale a urubului. Diferena de temperatur calculat cu relaia (B.1) se aplic în modelul cu elemente finite în scopul simulrii pretensionrii, dup cum urmeaz: 1. se stabilete o temperatur de referin rT care se atribuie tuturor elementelor finite din model, cu excepia elementelor finite care modeleaz uruburile din îmbinare; 2. elementelor finite care modeleaz uruburile din îmbinare li se atribuie temperatura bT : r b T T T

(B.2) Unele platforme de analiz cu elemente finite permit indicarea direct a forei de pretensionare, în cazul modelrii schematizate a dispozitivelor de fixare. Folosirea acestei alternative, presupune rularea a dou analize: - în prima analiz se impune un anumit nivel de pretensionare a uruburilor. Datorit elas- ticitii materialelor componentelor îmbinrii (plci i dispozitive de fixare), la finalul primei analize, pretensionarea din uruburi este mai mic decât cea declarat iniial. - în a doua analiz, pe baza pretensionrii reale de la finalul primei analize, pretensionarea aplicat uruburilor este mrit corespunztor, astfel încât pretensionarea final s corespund (cu o eroare acceptabil) pretensionrii reglementate. B.7 Tipuri de analize Tipul analizelor efectuate trebuie s respecte natura încrcrilor, natura modelelor de material declarate în model, precum i mrimea preconizat a deformaiilor modelului: - pentru încrcri statice, modele liniare de material i deformaii preconizate ale modelului respectând ipoteza micilor deformaii, se vor realiza analize statice liniare; - în cazul în care cel puin una din condiiile anterioare nu este îndeplinit se vor realiza analize statice neliniare. B.8 Personal autorizat Personalul desemnat pentru studiul comportrii îmbinrilor pretensionate, folosind metoda elementului finit trebuie s îndeplineasc urmtoarele condiii: - s aib pregtire relevant în domeniul folosirii metodei elementului finit pentru analiza structurilor de rezisten; - s aib o experien de cel puin 5 ani în domeniul proiectrii îmbinrilor metalice.

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL ÎMBINARE CU URUBURI PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C C.1. Formularea problemei Se cere realizarea unei îmbinri cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, de categoria C, în scopul transmiterii unui efort axial static kN FEd

, între dou elemente realizate din platband

Pl din oel S 235, conform SR EN 10025-2. C.2. Soluie tehnic Soluia tehnic adoptat folosete dou eclise dispuse de-o parte i de alta a elementelor supuse la întindere (vezi schema de principiu din figura 1). Eclisele sunt realizate din platband

Pl din oel S 235, conform SR EN 10025-2. Suprafeele de contact ale ecliselor i ale elementelor centrale sunt tratate corespunztor clasei A (vezi tabelul 5.7), creia îi corespunde coeficientul de frecare 5,0

. FEd FEd l Zona îmbinrii cu uruburi pretensionate FEd FEd

Figura C.1 – Schema de principiu a soluiei adoptate Pentru realizarea îmbinrii se are în vedere sistemul HV, folosind 12 dispozitive de fixare dispuse în 3 rânduri i 4 coloane, ca în figura C.2. Îmbinarea prezint un plan de simetrie perpendicular pe direcia efortului axial transmis (vezi figura C.2). t2=16 e2 p2 p2 e2 e2 p2 p2 e2 t1=8 t1=8 Figura C.2 – Geometria îmbinrii cu uruburi pretensionate

NOTA 1 – În figura C.2, 1e , 2e , 1p i 2p au semnificaiile distanelor explicitate în tabelul 5.2.

NOTA 2 – Lungimea l a ecliselor va fi stabilit dup adoptarea numrului dispozitivelor de fixare, a modului de amplasare a acestora în îmbinare, precum i a distanelor în direcie longitudinal care definesc amplasarea gurilor

uruburilor (a se vedea relaia (C.2) i tabelul 5.2). Cu notaiile din figura C.2, se pot scrie relaiile:

p e

(C.1)

p e l

(C.2) NOT - Deoarece limea platbandelor din care se execut elementele îmbinate este impus (160 mm), la stabilirea dimensiunilor 2e i 2p se vor respecta atât cerinele impuse prin tabelul 5.2, cât i relaia (C.1). Datorit simetriei, se consider în calcul doar una din prile rezultate prin intersectarea îmbinrii cu planul de simetrie, aa cum este reprezentat în figura C.3. FEd 0,5l FEd e1 p1 e1 0,5FEd

0,5FEd FEd Figura C.3 – Modelul considerat în calcul Se adopt uruburi de înalt rezisten M16 ( mm d

), grupa 10.9, având lungimea sub cap mm l

, i lungimea prii filetate mm lg

max

(vezi tabelul 2 din SR EN 14399-4). În conformitate cu jocurile nominale înscrise în tabelul 6.3 în cazul gurilor rotunde normale, rezult diametrul gurilor pentru uruburi: mm d

În continuare se adopt distanele în direcie longitudinal i transversal între axele dispozitivelor de fixare, în vederea stabilirii amplasrii gurilor uruburilor, precum i a lungimii necesare a ecliselor. Se au în vedere cele înscrise în tabelul 5.2, precum i grosimea celui mai subire element îmbinat, mm t t t

;8 min ; min

În tabelul C.1 sunt sintetizate caracteristicile geometrice 1e , 2e , 1p , 2p i l .. Tabelul C.1 – Caracteristici geometrice ale îmbinrii Dimensiune Domeniu de variaie sau relaie de calcul Domeniu numeric sau valoare numeric Valoare adoptat 1e [mm] mm t e d

2,1

mm e mm

2e [mm] mm t e d

2,1

mm e mm

1p [mm] mm t p d

;

min 2,2

mm mm p mm

;

min 6,

2p [mm] mm t p d

;

min 4,2

mm mm p mm

;

min

3,2

l [mm]

p e l

C.3. Validarea soluiei tehnice prin calcul Condiia de rezisten la lunecare a îmbinrii, presupune respectarea inegalitii:

§ 14

Ed Rd s b F F n , (C.3) unde: bn - numrul dispozitivelor de fixare care lucreaz la preluarea efortului axial impus:

bn ; Rd sF , - rezistena de calcul la lunecare a unui urub, la starea limit ultim (vezi mai jos). În plus, în conformitate cu precizrile din tabelul 5.1, pentru acest caz se impune respectarea urmtorului sistem de condiii: ! " Rd net Ed Rd b Ed v Rd s Ed v N F F F F F , , , , , (C.4) unde: Ed vF , - fora de calcul care produce forfecarea unui urub din îmbinare, în starea limit ultim; Rd bF , - fora capabil la presiune pe gaur; Rd net N , - valoarea de calcul a rezistenei la întindere a seciunii transversale nete. Acceptând c efortul axial transmis de îmbinare se distribuie în mod egal pe dispozitivele de fixare, rezult: b Ed Ed v n F F

, (C.5) Dup înlocuirea valorilor numerice în relaia (C.5), se obine: kN F Ed v

Fora de pretensionare de calcul se determin cu relaia (5.7): s ub C p A f F 7,0 , (C.6) unde : ub f - rezistena de rupere la traciune static a materialului urubului (tabelul 5.3, pentru urub grupa 10.9) :

mm N fub ; sA - seciunea transversal nominal rezistent a urubului (tabelul 4.3, pentru filet M16 cu pas normal ):

157 mm As . Înlocuind valorile numerice în relaia (C.6), rezult: kN N F C p

7,0 ,

NOT – Pentru cazul uruburilor cu pas normal, fora de pretensionare de calcul se poate determina ca mai sus, sau poate fi luat direct din tabelul 19 din SR EN 1090-2+A1. Fora de calcul la lunecare a unui urub pretensionat în starea limit ultim se determin cu relaia (5.6):

, , M C p s Rd s F n k F

(C.7) în care; sk - coeficient a crui valoare se ia din tabelul 5.6 (pentru guri normale):

sk ; n - numrul suprafeelor de frecare (vezi figura C.3):

n ; - coeficientul de frecare dintre suprafeele în contact ale elementelor îmbinate (având valoarea precizat mai sus): 5,0

; C p F , - fora de pretensionare de calcul: kN F C p

, ;

M - coeficient parial de siguran (tabelul 2.1 din SR EN 1993-1-8):

M . kN F Rd s

5,0

Fora capabil la presiune pe gaur se calculeaz cu relaia (a se vedea tabelul 5.4):

M u b Rd b t d f a k F

(C.8) în care: 1k - coeficient adimensional, depinzând de poziia urubului în direcie perpendicular pe direcia efortului transmis de îmbinare (vezi figura C.3 i tabelul 5.4): - pentru uruburile de margine:

,2 5,2 ;

.2 min 5,2 ;7,1 8,2 min

# $ %

! "

d e k ; - pentru uruburile interioare: 5,2 5,2 ;

,2 min 5,2 ;7,1 4,1 min

# $ %

! "

d p k . ba - coeficient adimensional care ine seama de poziia urubului în direcie paralel cu direcia efortului transmis de îmbinare (vezi figura C.3 i tabelul 5.4):

,0 0,1 ;

,2 ;

,0 min 0,1 ;

;

min 0,1

; ; min

# $ %

! "

u ub u ub d b f f d e f f a uf - rezistena de rupere la traciune static a materialului platbandelor din care se realizeaz elementele îmbinate (vezi tabelul 4.1, pentru S 235):

mm N f u . NOT – În relaia (C.8), t este grosimea cumulat a elementelor din îmbinare la nivelul crora se realizeaz contactul cu urubul. În cazul considerat, având în vedere grosimile platbandelor din care sunt realizate elementele îmbinate, precum i soluia adoptat pentru aceasta, mm t t t

. Deoarece pentru coeficientul 1k sunt disponibile dou valori (vezi mai sus), valoarea forei capabile la presiune pe gaur a unui urub depinde de poziia acestuia în direcie perpendicular pe direcia efortului transmis de îmbinare: - pentru uruburile de margine: kN N F ine m Rd b

,2 arg , ,

- pentru uruburile interioare: kN N F erior Rd b

,0 5,2 int , ,

Fora capabil la presiune pe gaur este: kN F F F erior Rd b ine m Rd b Rd b

; min int , , arg , , ,

Valoarea de calcul a rezistenei la întindere a seciunii transversale nete, se determin cu relaia (6.8) din SR EN 1993-1-1:

, M y net Rd net f A N

(C.9) unde: net A - aria net a seciunii transversale supus la întindere de efortul axial transmis de îmbinare (vezi figura 3, dimensiunile caracteristice ale îmbinrii, precum i diametrul gurilor pentru uruburi):

mm Anet

; yf - limita de curgere la traciune static a materialului platbandelor din care se realizeaz elementele îmbinate (vezi tabelul 4.1, pentru S 235):

mm N f y ;

M - coeficient parial de siguran (vezi paragraful 6.1 din SR EN 1993-1-1): 0,1

M . Înlocuind în relaia (C.9), se obine: kN N N Rd net 6,

0,1

În tabelul C.1 se prezint sinteza verificrilor impuse îmbinrii luate în calcul.

Tabelul C.1 – Sinteza verificrilor Mrime calculat sau adoptat Valoare U.M. Verificri Ed F

kN Verificare impus Explicitarea numeric a verificrii Îndeplinire verificare (DA/NU) Ed Rd s b F F n ,

DA Rd s Ed v F F , ,

DA Rd b Ed v F F , ,

50 DA Rd net Ed N F , 6,

300 DA

p e

DA Ed vF ,

kN Rd sF ,

kN Rd bF , 74,24 kN Rd net N , 396,6 kN 2e

mm 2p

mm bn

- Concluzie: Deoarece toate verificrile impuse îmbinrii sunt satisfcute, soluia tehnic adoptat se consider validat. C.4. Studiul comportrii îmbinrii folosind metoda elementului finit C.4.1 Obiective Obiectivele urmrite în studiu, folosind metoda elementului finit sunt urmtoarele: - simularea pretensionrii uruburilor din îmbinare; - verificarea tensiunilor normale, paralele cu direcia efortului transmis de îmbinare, în elementele centrale, i în eclise, atât în zonele slbite de gurile pentru uruburi, cât i la marginea acestora; - stabilirea nivelului de deformaie în direcie paralel cu efortul transmis, al elementelor îmbinate; - verificarea la lunecare a îmbinrii. C.4.2 Procedur de lucru Pentru atingerea obiectivelor propuse, s-a adoptat urmtoarea procedur de lucru: - generarea modelului tridimensional al îmbinrii, respectând soluia tehnic adoptat; - simplificarea modelului tridimensional al îmbinrii, inând seama de simetria modelului fizic real, precum i de obiectivele studiului; - exportul modelului simplificat pe o platform de analiz cu elemente finite; - generarea modelului cu elemente finite; - stabilirea tipului de analiz i rezolvarea modelului numeric de calcul asociat modelului cu elemente finite; - analiza i interpretarea rezultatelor; - concluzii. C.4.3 Aspecte ale modelrii În general, dac nu se urmrete decât generarea unui model numeric de calcul folosind metoda elementului finit, modelarea tridimensional detaliat a îmbinrii supus studiului nu este strict necesar. În acest context, se poate genera direct modelul tridimensional simplificat al îmbinrii. În prezentul studiu a fost generat i modelul tridimensional detaliat al îmbinrii (vezi figura C.4), pentru a se pune în eviden simplificarea acestuia, reprezentat în figura C.5.

Figura C.4 – Modelul complet al îmbinrii Figura C.5 – Modelul tridimensional simplificat Modelul tridimensional simplificat al îmbinrii a fost generat inând seama de simetria acesteia în raport cu planul perpendicular pe direcia efortului transmis. Totodat, deoarece prin studiu nu se intenioneaz determinarea tensiunilor induse în uruburi de pretensionare, din modelul tridimensional simplificat au fost eliminate dispozitivele de fixare (ansamblurile formate din uruburi, aibe i piulie), urmând ca acestea s fie schematizate pe platforma de analiz cu elemente finite pe baza recomandrilor din ANEXA B. NOT – În modelul simplificat, semieclisele au fost generate ca reuniuni de dou pri identice având contact în planul de simetrie coninând axele gurilor centrale. Scopul acestei modelri este acela de a asigura generarea nodurilor în acest plan, în procesul de discretizare pe platforma de analiz cu elemente finite. Pentru generarea reelei de discretizare au fost folosite dou tipuri de elemente finite: - elemente finite tridimensionale - reeaua asociat modelului tridimensional importat; - elemente finite unidimensionale de tip bar cu noduri rigide – schematizarea dispozitivelor de fixare. În figura C.6 este reprezentat modelul cu elemente finite al îmbinrii obinut în urma preprocesrii realizat pe platforma de analiz cu elemente finite.

§ 15

a b Figura C.6 – Modelul cu elemente finite a – model complet; b – schematizarea dispozitivelor de fixare Reeaua de discretizare cu elemente finite tridimensionale a fost generat plecând de la o dimensiune a elementului finit reprezentând 70% din dimensiunea implicit. De asemenea, au fost impuse 6 centre de rafinare (cu raza de 25 mm), plasate în centrele de greutate ale cilindrilor care materializeaz gurile de urub. În jurul centrelor de rafinare, dimensiunile elementelor finite iniiale au fost micorate de 2,5 ori. Reeaua de discretizare cu elemente finite unidimensionale de tip bar cu noduri rigide a fost generat în scopul schematizrii dispozitivelor de fixare. În figura C.6 b este reprezentat, la scar mrit, aceast discretizare (cu „ascunderea” tuturor celorlalte entiti ale modelului reprezentat în figura C.6 a). Elementele finite unidimensionale care materializeaz tijele uruburilor au fost declarate ca având seciune transversal circular cu diametrul egal cu diametrul nominal al filetului ( mm d

). În tabelul C.2 sunt sintetizate rezultatele procesului de discretizare. Tabelul C.2 – Rezultatele discretizrii Numr de elemente finite tridimensionale

Numr de elemente finite unidimensionale

Total elemente finite:

Numr de noduri

În model au fost aplicate urmtoarele constrângeri: - toate nodurile reelei de discretizate aflate în planul de simetrie perpendicular pe direcia efortului transmis de îmbinare, rmân în acest plan (paralel cu planul global de referin YZ – vezi figura C.6 a). - au fost fixate prin suprimarea tuturor gradelor de libertate, nodurile aflate la intersecia urmtoarelor plane: planul de simetrie al îmbinrii, paralel cu planul global de referin YZ, planul de simetrie al semiecliselor, paralel cu planul global de referin XY i planele care conin suprafeele de contact dintre eclise i placa central. Efortul transmis de îmbinare a fost aplicat ca for uniform distribuit pe faa plcii centrale paralel cu planul global de referin YZ i mai deprtat de acesta (vezi figura C.6 a). Contactele modelate i caracteristicile acestora sunt urmtoarele: - contactul dintre prile componente ale semiecliselor – contact pe suprafa, fix, asigurând comportament identic cu comportamentul semiecliselor monobloc;

- contactele dintre semieclise i placa central – contacte pe suprafa, permiând lunecarea relativ. În aceste contacte, s-a declarat coeficientul de frecare static 5,0

. Au fost folosite modele de material liniare, având proprietile mecanice relevante egale cu cele ale materialelor din care sunt realizate componentele îmbinrii (S 235 pentru elementele îmbinate i grupa de caracteristici mecanice 10.9 pentru uruburile de înalt rezisten). C.4.4 Analiza modelului În general, studiul îmbinrilor pretensionate folosind metoda elementului finit necesit dou analize, dup cum urmeaz: - o prim analiz în care se impune un anumit nivel de pretensionare a uruburilor. Datorit elasticitii materialelor componentelor îmbinrii (plci i dispozitive de fixare), la finalul primei analize, pretensionarea din uruburi este mai mic decât cea declarat iniial. - o a doua analiz, în care, pe baza pretensionrii reale de la finalul primei analize, pretensi- onarea aplicat uruburilor este mrit corespunztor, astfel încât pretensionarea final s corespund (cu o eroare acceptabil) pretensionrii reglementate. C.4.5 Rezultate Rezultatele obinute în urma rulrii analizelor menionate la pct. C.4.4, sunt sintetizate în tabelul C.3. Tabelul C.3 – Rezultate Nr. crt. Rezultat U.M. Valoare calculat Valoare obinut Eroare relativ Observaii

Pretensionare final uruburi N

111552,6 1,41 % figura C.7

Tensiune axial x în placa central (la nivelul feei pe care se aplic efortul axial)

mm N 117,19 117,21 0,02 % figura C.8

Tensiune axial maxim max x

în placa central

mm N - 228,41 - figura C.8

Tensiune axial x în eclis (la nivelul feei aflat în planul de simetrie paralel cu planul global de referin YZ)

mm N 117,19 118,98 1,53 % figura C.9

Tensiune axial maxim max x

în eclis

mm N - 298,84

figura C.9

Valoarea absolut a deplasrii axiale maxime mm - 0,102 - figura C.10

Valoarea absolut a deplasrii axiale a unui nod de pe eclis, aflat la periferia unei guri i în plan paralel cu planul global de referin XY mm - 0,041 - figura C.11

Valoarea absolut a deplasrii axiale a unui nod de pe placa central, aflat la periferia unei guri i în plan paralel cu planul global de referin XY mm - 0,045 - figura C.12

NOTA 1 - Tensiunea axial x în eclis (poz. 4 în tabelul C.3) este influenat de prezena gurilor pentru uruburi. Pentru valori relevante se recomand ca selecia nodului în care se solicit afiarea tensiunii s se fac astfel încât acesta s se afle, pe cât posibil, în afara zonelor de influen a perturbaiilor geometrice reprezentate de guri.

NOTA 2 - Tensiunea axial maxim max x

(poz. 5 în tabelul C.3) în eclis (mai mare decât limita de curgere a materialului) se atinge doar local, fr a fi un fenomen generalizat în volumul eclisei. În acest context, dei posibil, nu este necesar s se fac o alt analiz, folosind modele neliniare de material.

Valoarea absolut a diferenei dintre valorile absolute ale deplasrilor axiale (poziia 7 i poziia 8 din tabelul C.3) este: mm

, ceea ce demonstreaz c îmbinarea verific la lunecare. Îmbinrile pretensionate care nu verific la lunecare sunt caracterizate de valori cu cel puin 3 ordine de mrime mai mari decât valoarea obinut. Concluzie: În baza rezultatelor obinute, soluia tehnic adoptat se consider validat. Figura C.7 – Pretensionare final Figura C.8 – Distribuia tensiunilor axiale x în placa central

Figura C.9 – Distribuia tensiunilor axiale x în eclis Figura C.10 – Distribuia deplasrii în direcie axial

Figura C.11 – Deplasare în direcie axial a unui nod de pe eclis aflat la periferia unei guri i în plan paralel cu planul global de referin XY Figura C.12 – Deplasare în direcie axial a unui nod de pe placa central aflat la periferia unei guri i în plan paralel cu planul global de referin XY

ANEXA D Referine tehnice - SR EN ISO 898-1: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din oel carbon i oel aliat. Partea 1: uruburi parial i complet filetate i prezoane de clase de calitate specificate. Filete cu pas normal i filete cu pas fin - SR EN 1090-1: Executarea structurilor de oel i structurilor de aluminiu. Partea 1: Cerine pentru evaluarea conformitii componentelor structurale - SR EN 1090-2+A1: Execuia structurilor de oel i structurilor de aluminiu. Partea 2: Cerine tehnice pentru structuri de oel - SR EN 1991-1-6 - Eurocod 1: Aciuni asupra structurilor. Partea 1-6: Aciuni generale. Aciuni pe durata execuiei - SR EN 1991-1-6 /NB - Eurocod 1: Aciuni asupra structurilor. Partea 1-6: Aciuni generale. Aciuni pe durata execuiei. Anexa Naional - SR EN ISO 4759-3 Tolerane pentru elemente de asamblare. Partea 3: aibe plate pentru uruburi parial i complet filetate i piulie. Grade A i C - SR EN 1993-1-1: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-1: Reguli generale i reguli pentru cldiri - SR EN 1993-1-8: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-8: Proiectarea îmbinrilor - SR EN 1993-1-10: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-10: Alegerea claselor de calitate a oelului - SR EN ISO 4759-3 : Tolerane pentru elemente de asamblare. Partea 3: aibe plate pentru uruburi parial i complet filetate i piulie. Grade A i C - SR EN ISO 6789 : Scule de asamblare pentru uruburi i piulie. Scule dinamometrice manuale. Condiii i metode de încercare pentru verificarea conformitii proiectrii, conformitii calitii i procedura de reetalonare - SR EN ISO 9001 : Sisteme de management al calitii. Cerine - SR EN ISO 9223 : Coroziunea metalelor i aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Clasificare, determinare i estimare - SR EN 10025-2: Produse laminate la cald din oeluri de construcii. Partea 2: Condiii tehnice de livrare pentru oeluri de construcii nealiate - SR EN 10025-3: Produse laminate la cald din oeluri de construcii. Partea 3: Condiii tehnice de livrare pentru oeluri de construcii sudabile cu granulaie fin în stare normalizat/laminare normalizat - SR EN 10025-4: Produse laminate la cald din oeluri de construcii. Partea 4: Condiii tehnice de livrare pentru oeluri de construcii sudabile cu granulaie fin obinute prin laminare termomecanic - SR EN 10025-5 : Produse laminate la cald din oeluri pentru construcii. Partea 5: Condiii tehnice de livrare pentru oeluri de construcii cu rezisten îmbuntit la coroziunea atmosferic - SR EN 10025-6+A1: Produse laminate la cald din oeluri pentru construcii. Partea 6: Condiii tehnice de livrare pentru produse plate din oel cu limit de curgere ridicat în stare clit i revenit - SR EN 10029: Table din oel laminate la cald, cu grosimi mai mari sau egale cu 3mm. Tolerane la dimensiuni si de form. - SR EN 10034: Profile I i H de oel pentru construcii. Tolerante de form i la dimensiuni.

§ 16

- SR EN 10051: Table, benzi late i benzi late fâiate laminate continuu la cald, din oeluri aliate i nealiate. Tolerane la dimensiuni i de form - SR EN 10055: Profile T cu aripi egale i cu muchii rotunjite laminate la cald din oel. Dimensiuni i tolerane la form i la dimensiuni - SR EN 10056-1: Corniere cu aripi egale i inegale din oel pentru construcii. Partea 1: Dimensiuni - SR EN 10056-2: Corniere cu aripi egale i cu aripi neegale de oel pentru construcii. Partea 2: Tolerane de form i la dimensiuni - SR EN 10164: Oeluri de construcii cu caracteristici de deformare îmbuntite pe direcie perpendicular pe suprafaa produsului. Condiii tehnice de livrare - SR EN 10210-1: Profile cave finisate la cald pentru construcii, din oeluri de construcie nealiate i cu granulaie fin. Partea 1: Condiii tehnice de livrare - SR EN 10210-2: Profile cave finisate la cald pentru construcii, de oeluri de construcie nealiate i cu granulaie fin. Partea 2: Tolerane, dimensiuni i caracteristici ale profilului - SR EN 10219-1: Profile cave deformate la rece pentru construcii, de oeluri de construcie nealiate i cu granulaie fin. Partea 1: Condiii tehnice de livrare - SR EN 10219-2: Profile cave deformate la rece pentru construcii sudate, din oeluri de construcie nealiate i cu granulaie fin. Partea 2: Tolerane, dimensiuni i caracteristici ale profilului - SR EN ISO 12944-2:2002 - Vopsele i lacuri. Protecia prin sisteme de vopsire a structurilor de oel împotriva coroziunii. Partea 2: Clasificare a mediului - SR EN 14399 – 3: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 3: Sistem HR. Ansambluri cu cap hexagonal i piuli - SR EN 14399 – 4: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 4: Sistem HV. Ansambluri cu cap hexagonal i piuli - SR EN 14399 – 5: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 5: aibe plate - SR EN 14399 – 6: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 6: aibe plate teite - SR EN 14399 – 7: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 7: Sistem HR. Ansambluri cu cap inecat crestat i piuli - SR EN 14399 – 8: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 8: Sistem HV. Ansambluri urub de psuire cu cap hexagonal i piuli - SR EN 14399 – 9: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 9: Sistem HR sau HV. aibe indicatoare de pretensionare pentru asambluri urub i piuli - SR EN 14399 – 10: Asamblri de înalt rezisten cu uruburi pretensionate pentru structuri metalice. Partea 10: Sistem HRC. Ansambluri urub i piuli cu pretensionare calibrat. - SR EN 20898-2: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare. Partea 2: Piulie cu sarcini de prob indicate – filete cu pas normal - SR EN 26157-1 : Elemente de asamblare. Defecte de suprafa. Partea 1: uruburi parial filetate, uruburi complet filetate i prezoane de uz general - GP 121/1-2013 : Ghid de proiectare si executie privind protectia impotriva coroziunii a constructiilor din otel Not: La data utilizrii reglementrii tehnice se va consulta ultima form în vigoare a referinelor tehnice.

Ai intrebari despre acest act normativ?

Foloseste asistentul AI pentru a obtine raspunsuri specifice cu referinte exacte la articole.

Deschide chat-ul→

Acte corelate

Normativ C 017/1982

Normativ tehnic

Normativ C 107-0/2002

Normativ tehnic

Normativ C 107-6/2002

Normativ tehnic

Normativ C 107-7/2002

Normativ tehnic

Normativ C 107/2013

Normativ tehnic

Normativ NP 012/1997

Articole(16 articole)

ANEXA A (informativ) FI DE EVIDEN A ÎMBINRILOR PRETENSIONATE

ANEXA B (informativ) PRECIZRI ASUPRA STUDIULUI COMPORTRII ÎMBINRILOR CU URUBURI PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI FINIT

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL - ÎMBINARE CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C

ANEXA D Referine tehnice. Bibliografie.

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL ÎMBINARE CU URUBURI PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C C.1. Formularea problemei Se cere realizarea unei îmbinri cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, de categoria C, în scopul transmiterii unui efort axial static kN FEd

Ai intrebari despre acest act normativ?

Acte corelate

ANEXA A (informativ) FI DE EVIDEN A ÎMBINRILOR PRETENSIONATE

ANEXA B (informativ) PRECIZRI ASUPRA STUDIULUI COMPORTRII ÎMBINRILOR CU URUBURI PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI FINIT

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL - ÎMBINARE CU URUBURI DE ÎNALT REZISTEN PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C

ANEXA D Referine tehnice. Bibliografie.

ANEXA C (informativ) EXEMPLU DE CALCUL ÎMBINARE CU URUBURI PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C C.1. Formularea problemei Se cere realizarea unei îmbinri cu uruburi de înalt rezisten pretensionate, de categoria C, în scopul transmiterii unui efort axial static kN FEd